20.000 de lei – daune morale pentru un mesaj jignitor în spațiul public

26 noiembrie 2018 Drept Civil Jurisprudenta

Fapta de a posta un mesaj cu conținut insultător la adresa unei persoane într-un spațiu public reprezintă o faptă ilicită de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală.

Extras din considerentele sentinței nr. 12486/2018 a Judecătoriei Timișoara:

”Pârâtul a preluat fără acordul reclamantei, o poză a acesteia si a postat-o fără acordul acesteia pe Facebook, pe grupurile *angajări șoferi* si *Actualitatea Timișoara* cu mesajul ,,atenție la aceasta individa este o escroaca, se numește _si locuiește in __ ultima victima a escrocat-o cu 2500 euro”, cat si pe pagina acestuia de profil.

Reclamanta si-a întemeiat demersul judiciar pendinte pe dispozițiile art. 72 Cod civil unde se prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnitații sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei sau demnității persoanei, fără consimțământul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75.

Art. 1349 alin 1 din noul Cod civil, dispune că orice atingere adusă drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane atrage, angrenează pentru cel vinovat, răspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat la repararea integrală acestora.

Din probele administrate rezultă că afirmațiile pârâtului au apărut în contextul neînțelegerilor apărute între reclamantă și pârât după despărțirea în fapt a celor doi și refuzului reclamantei de a relua această relație și de a se căsători cu pârâtul, raportat și la împrejurarea că în perioada în care cei doi erau apropiați, pârâtul i-a dat reclamantei în câteva tranșe suma de 2500 euro, bani care nu i-au fost restituiți de către reclamantă.

Fapta defăimătoare se restrânge la acțiunea de postare a unui mesaj cu conținut insultător la adresa reclamantei , într-un spațiu public, anume în rețeaua de socializare Facebook, , fiind vorba de o campanie susținută și premeditată de denigrare a reclamantei, comentariul nu a fost șters, iar informațiile au fost preluate și distribuite pe grupurile *angajări șoferi* si *Actualitatea Timișoara.

Comentariul redat mai sus se circumscrie unui mesaj insultător, jignitor adresat direct reclamantei, câtă vreme prin limbajul folosit, atitudinea pârâtului depășește limitele admisibile ale unui comportament decent într-o societate democratică, ale bunului simț și ale unei educații elementare.

Prin urmare, instanța va reține că acesta depășește limita unui discurs decent menit să exprime nemulțumire, suferință ori supărare, fiind de natură a provoca un disconfort emoțional reclamantei, intrând în sfera de acțiune a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce privește dreptul la propria imagine, protecția demnității și vieții private a persoanei.

În raport de aspectele relevate, instanța va reține că s-au adus atingeri grave și repetate drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, și anume dreptul la onoare, demnitate, la imagine și viață privată.

Prin Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constituționala a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect si protecție a celorlalți indivizi si interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului.

Din interpretarea art.72 Noul Cod Civil reiese că nu numai persoanele publice, cu notorietate, au dreptul la viata privata si la protecția demnități si onoarei, ci orice persoană fizică are aceste drepturi care îi sunt protejate de încălcări ce nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 75. Prin urmare, demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi, iar aceste drepturi care aparțin personalității umane trebuie protejate prin mijloace concrete, specifice.

În acest sens, prin articolul 253 din Noul Cod Civil s-au reglementat dispoziții speciale, de natură să contribuie la protecția eficientă a acestor drepturi.

Astfel, orice persoană căreia i-au fost încălcate aceste drepturi poate cere instanței judecătorești interzicerea săvârșirii faptei respective, dacă fapta este pe cale să se producă, încetarea și interzicerea pentru viitor dacă fapta a început în trecut și durează încă, sau constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite dacă efectul ei negativ durează în continuare.

Totodată, aceeași persoană poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare sau orice alte măsuri necesare pentru repararea prejudiciului.

În cazul unor încălcări grave și repetate, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul care i-a fost cauzat. La aceste dispoziții se mai adaugă și cele ale răspunderii pentru fapta proprie, ca formă a răspunderii civile delictuale (prevăzută de art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1358 din Noul Cod Civil).

În speță, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei pentru daune morale, solicitare pe care instanța o găsește întemeiată, în raport de împrejurările și gravitatea faptei, încălcarea fiind gravă și repetată, reparația prejudiciului neputându-se realiza prin celelalte forme de sancționare prevăzute de lege.

Probele administrate fundamentează antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în condițiile art. art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1358 din Noul Cod Civil. (…)

Așa cum s-a precizat anterior, particularitățile raportului dintre părți, evidențiate în considerentele anterioare, determină ca analiza prejudiciului rezultat din atingerile aduse demnității și reputației reclamantei să se limiteze la conținutul concret al afirmațiilor făcute în spațiul public virtual.

Or, în condițiile în care postările au fost văzute de către colegii reclamantei și de către potențialii angajatori, fiind postate pe grupurile specializate ale șoferilor profesioniști de unde angajatorii obișnuiesc să recruteze personal, reiese fără putință de tăgadă că reclamantei i-au fost afectate situația familială, profesională și socială.

Apărările pârâtului formulate pe calea întâmpinării, in sensul că postarea de pe facebook nu a fost cu intenția de a-i aduce reclamantei nici un fel de atingere imaginii și demnității, ci doar de a o determina să îi restituie banii, nu pot fi reținute de instanță.

Altfel spus, apărarea pârâtului se circumscrie tezei că pârâtul ar fi emis o judecată de valoare fundamentată pe o bază factuală constând în refuzul reclamantei de a înapoia suma de bani primită.

Pe lângă faptul că această conduită a reclamantei nu face obiectul prezentei cauze, pârâtul putea iniția demersuri legale pentru recuperarea sumei de bani, neexistând nicio justificare legitimă a postărilor făcute (…)

Prin urmare, aspectele relevate conduc la convingerea instanței că pentru reparația prejudiciului moral suferit de reclamantă se impune acordarea de despăgubiri bănești, fiind întrunite cerințele legale redate anterior, sens în care instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul adus onoarei și demnității reclamantei.” (Judecătoria Timișoara, Sentința civilă nr. 12486 din 1 noiembrie 2018, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > > >

Comentarii