Prezentarea organelor de poliție rutieră sub o identitate falsă. Consecințe

1 martie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Fapta unei persoane de a se prezenta organelor de poliție rutieră sub o identitate falsă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.

”Contrar opiniei Ministerului Public, instanța reține că fapta inculpatului MGM de a se prezenta organelor de poliție rutieră care l-au controlat la data de 10.09.2014, în jurul orei 22.45, sub o identitate falsă, declarând verbal și în scris că se numește GCD și că are dreptul de conducere suspendat, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in declarații, prev. de art. 326 C.pen..

Cu titlu preliminar, instanța arată că prin situația de fapt s-a reținut că inculpatul a declarat verbal și în scris că se numește GCD comunicând de asemenea și toate datele de identificare, fără însă a folosi în mod fraudulos un act autentic sau falsificat ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile. Instanța a reținut că inculpatul se afla în relații de prietenie cu numitul GCD, acesta fiind motivul pentru care inculpatul a fost în măsură să comunice și toate datele de identificare.

Potrivit dispozițiilor art. 326 C.pen., infracțiunea de fals în declarație prezintă următoarea incriminare: Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În continuare, potrivit dispozițiilor art. 327 C.pen., infracțiunea de fals privind identitatea prezintă următoarea incriminare: (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Analizând cele două norme incriminatoare, instanța constată că legiuitorul a înțeles să creeze o diferență între situația în care subiectul activ formulează o declarație falsă cu privire la o împrejurare sau calitate și situația în care subiectul activ formulează o declarație falsă cu privire la identitatea sa. Instanța apreciază că legiuitor a înțeles să sancționeze penal declararea falsă a identității doar în cazul în care subiectul activ se folosește în mod fraudulos un act autentic sau falsificat ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile. Astfel, în cazul în care subiectul activ se rezumă la a comunica, verbal sau în scris, o identitate falsă însă nu prezintă și un act în susținerea declarației, nu sunt întrunite condițiile elementului material al infracțiunii de fals privind identitatea. În același sens, contrar viziunii Ministerului Public, instanța arată că într-o asemenea situație nu se poate recurge la reținerea incriminării generale privind falsul în declarații, intenția evidentă a legiuitorului penal fiind de a sancționa declararea falsă a identității în condiții cu mult mai restrictive decât în cazul oricărei alte declarații false.

De altfel, instanța reține că rațiunea acestei politici penale rezultă cu evidență, funcționarii în fața cărora subiectul activ se prevalează de o identitate falsă având obligația de a nu se încrede în totalitate în simple afirmații ale acestuia, ci de a recurge la mijloacele legale pe care le au la dispoziție pentru a verifica acuratețea informațiilor declarate.

Simplul fapt că organele de cercetare penală din prezenta cauză nu și-au executat propriile obligațiile și s-au încrezut complet în declarațiile inculpatului, fără minime verificări, ajungând chiar să dispună efectuarea în continuare împotriva persoanei de ale cărei date s-a folosit inculpatului, nu trebuie să agraveze situația inculpatului în sensul reținerii săvârșirii infracțiunii de fals în declarații. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța subliniază că organele de cercetare penală au fost induse în eroare prin propria neglijență, iar nu prin modul de operare al inculpatului.(…)

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 396 alin. (5) C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., instanța urmează a achita pe inculpatul MGM, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C.pen.”(Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința penală nr. 50 din 2 februarie 2018, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >

Comentarii