30.000 lei – daune morale pentru afirmații defăimătoare la adresa unei persoane

19 august 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”În ceea ce privește afirmațiile defăimătoare la adresa reclamantei-pârâte deduse judecății , instanța apreciază că acestea au fost făcute prin publicarea în mediul on-line , respectiv pe blogul „C” aparținând pârâtului-reclamant, cât și pe pagina de facebook a acestuia, la data de 2.02.2015 a articolului „Caracatița de la Inspectoratul Județean B”, iar la sfârșitul acestui articol sunt comentarii atât ale pârâtului-reclamant, cât și a altor persoane anonime, folosindu-se la adresa reclamantei-pârâte expresii cum sunt. „scroafă, parașută frustrată distrusă, leșinată după funcție, învățătoare făcută la normă”.

De asemenea, pârâtul-reclamant a publicat tot în mediul on-line pe data de 9.02.2015 pe blogul acestuia „C” articolul „Trinitatea genială” , care este însoțit și de o fotografie, în care alături de alte persoane se regăsește și imaginea reclamantei-pârâte.

Au fost făcute comentarii cu privire la acest articol atât de către pârâtul-reclamant ,cât și de către alte persoane anonime, fiindu-i atribuite reclamantei-pârâte expresii jignitoare făcând referire la aspectul său fizic, la faptul că ar avea relații extraconjugale și că ar avea anumite boli cu transmitere sexuală.

Pârâtul-reclamant s-a apărat prin întâmpinare arătând că nu s-a referit la reclamanta-pârâtă atunci când a făcut anumite afirmații, situație care se contrazice cu probele administrate în cauză, chiar dacă nu a folosit în mod explicit numele și prenumele reclamantei-pârte, prin celelalte amănunte precizate, respectiv împrejurarea că reclamanta-pârâtă era directoare la Școala X, rezultă fără putință de tăgadă că toate afirmațiile s-au referit la aceasta. Astfel, prin afirmația din data de 02.02.2015 , comentariu al pârâtului „purcelușa de la inspectorat a trimis-o pe scroafa de la …….Parașutei …i-a promis șefa ei că o transferă la liceul nostru și îi dă și funcție dacă grohăie amenințător către mine. Am mâncat la viața mea porci mistreți fioroși, așa că scroafe din astea de vier nu mă impresionează deloc, chiar mă distrează”, rezultă că toate afirmațiile au fost făcute la adresa reclamantei-pârâte.

De asemenea, în data de 11.02.2015, a fost publicat comentariul pârâtului-reclamant , arătând că „O salut pe orfană….”, iar la data de 12.02.2015 a fost publicat comentariul acestuia arătând că „acum chiar că am încurcat-o ! mi-am făcut dușman orfana, acest Putin al Nehoiașului. Unde mi-o fi fost mintea?. În altă ordine de idei orfana m-a bălăcărit și cu alte ocazii, dându-și arama pe față în Consiliul de Administrație al liceului, unde a venit „puternică „trimisă de către stăpânii ei de la inspectorat”.

Instanța apreciază că pârâtul-reclamant face referire la reclamanta-pârâtă, având în vedere faptul că în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului X, pârâtul-reclamant se referă la împrejurarea că reclamanta-pârâtă AG a fost delegată în acest Consiliu de Administrație al liceului de către conducerea P.S.D.

Instanța, mai reține că aceste comentarii ale pârâtului-reclamant însoțite de injurii au fost făcute și la data de 27.02.2015 „Orfana m-a dat la Pătârlagele. A uitat când îmi făcea avansuri sexuale și fugeam de ea că este urâtă! Sper că nu mai este supărată tot din cauza asta. Se vede că a rămas tot cu gândul prin mărăcini și pe sub poduri. Să vezi distracție acum! O să aibă parte de multe dezvăluiri publice. Vreau să ofer niște daune unei orfane amărâte. M-am gândit la….. 17 lei. Cam atât face imaginea fetiței cu chibrituri din vagonul cu muncitori”.

Totodată, și la data de 26.01.2015 în același cotidian al pârâtului în articolul „G.– bășicuța, impostoarea de la învățământ” și prin comentariile ulterioare ale pârâtului-reclamant se aduc injurii reclamantei-pârâte. Astfel, prin comentariul din data de 31.01.2015 al unui anonim se face referire la învățătoarea de la Casa de copii că ar fi GA întrebându-se dacă ea este orfana, iar pârâtul-reclamant în comentariul din aceeași dată spune despre reclamanta-pârâtă că nu își merită statutul de învățătoare pentru că este făcută la normă, mai departe comentând asupra faptului că fiecare reușește cum poate, folosind anumite expresii care nu pot fi reproduse.

Astfel, din lecturarea înscrisurilor în discuție, instanța reține că la adresa reclamantei-pârâte s-a folosit de către pârâtul-reclamant expresiile defăimătoare indicate de natură a leza demnitatea acesteia.

De altfel și declarațiile martorilor propuși de reclamanta-pârâtă fac referire la împrejurarea că pe blogul ce aparține pârâtului-reclamant au fost postate expresii și cuvinte jignitoare la adresa reclamantei-pârâte, făcând referire și la o poză în care apar chipurile a trei doamne, una dintre fețe fiind a reclamantei-pârâte. De asemenea, martorii au făcut referire la toate comentariile postate cu privire la articolele din blogul pârâtului-reclamant și care conțineau injurii, comentariile apăreau sub numele C.  sau sub anonimat. Totodată, martorii au mai arătat că oricare dintre cunoscuții reclamantei și-ar fi dat seama că acele referiri o privesc pe aceasta.

Martorii audiați la propunerea reclamantei au făcut referire și la faptul că reclamanta-pârâtă este o persoană cunoscută în comunitatea locală, o persoană serioasă atât pe plan familial ,cât și pe plan profesional, iar aceste postări au avut impact deosebit în comunitate, generând discuții.

Instanța reține că, libertatea de exprimare, apărată de articolul 10 din CEDO, ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de Convenție. În cauza Groppera Radio AG c. Elveției se arată că libertatea de exprimare trebuie protejată indiferent dacă privește domeniul artistic, comercial sau de altă natură.

În ceea ce privește libertatea de opinie, în literatura de specialitate se menționează că „ orice persoană are dreptul să-și formeze o concepție privitoare la viața socială, în lumea care o înconjoară, în general. Altfel spus, orice persoană are dreptul să-și formuleze o opinie cu privire la tot ceea ce înseamnă mediul său socio-uman”. Privită în acest sens, libertatea de opinie se suprapune, măcar parțial, cu libertatea de gândire protejată de articolul 9 al Convenției.

Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în cauza Lingens, aprecierile personale ale indivizilor sunt protejate de art.10 CEDO , cu condiția ca ele să se bazeze pe niște fapte adevărate sau să fie susținute de o argumentare logică a autorului lor. În cauza de față pârâtul-reclamant nu a făcut dovezi din care să rezulte veridicitatea faptelor ori vreo argumentație în baza cărora comentariile articolelor on-line să-și fi format respectiva opinie în ceea ce o privește pe reclamanta-pârâtă.

Art. 8 din CEDO este formulat astfel:„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale.

2. Nu este admisă ingerința unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât dacă aceasta este prevăzută de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.”

Deși art. 8 are ca obiect esențial protejarea individului împotriva imixtiunilor arbitrare ale autorităților publice, acesta nu se limitează doar la a obliga statul să se abțină de la asemenea imixtiuni: la acest angajament negativ se pot adăuga obligații pozitive, inerente respectării efective a vieții private sau de familie. Acestea pot necesita adoptarea măsurilor pentru respectarea vieții private până la raporturile dintre indivizi. Limita dintre obligațiile pozitive și negative ale statului în raport cu art. 8 nu se pretează unei definiții precise, dar principiile aplicabile sunt comparabile. În special, în cele două cazuri, trebuie luat în considerare justul echilibru de menținut între interesul general și interesele individuale, statul beneficiind în orice situație de o marjă de apreciere (Pfeifer împotriva Austriei, nr. xxxxx/03, pct. 37, CEDO 2007-XII).

În prezenta cauză, instanței îi revine sarcina de a stabili , în contextul obligațiilor pozitive care decurg din art. 8 din Convenție, dacă postările în discuție au păstrat un just echilibru între protecția dreptului reclamantei-pârâte la reputația sa, element constituent al dreptului la protecția vieții private, și libertatea de exprimare protejată la art. 10 .

Astfel, CEDO a considerat că obligația pozitivă care decurge din art. 8 din Convenție trebuie să se aplice în cazul în care afirmațiile susceptibile să afecteze reputația unei persoane depășesc limitele criticilor acceptabile din perspectiva art. 10 din Convenție.

Instanța, consideră că afirmațiile imputate reclamantei-pârâte pot fi considerate ca intrând de asemenea sub incidența protecției de la art. 10 din Convenție și că în consecință trebuie introduse în această calitate în balanța intereselor aflate în joc.

Comentariile pârâtului-reclamant la articolele scrise pe blogul acestuia în “C” nu pot fi considerate ca o reacție improvizată ori spontană, nu erau discuții ținute în direct și greu de retractat (a se vedea, a contrario, Fuentes Bobo împotriva Spaniei, nr. xxxxx/98, pct. 46, 29 februarie 2000), ci comentarii on-line publicate în mod obișnuit de către pârâtul-reclamant urmare acestor articole, comentarii făcute cu anonimi.

Susținerea pârâtului-reclamant din cuprinsul întâmpinării, în sensul că toate comentariile și articolele din mediul on-line și în deosebi în cele cuprinse în ”C” au caracterul unui pamflet, nu constituie temei pentru ca acesta să fie absolvit de răspunderea civilă delictuală.

Articolele și comentariile reținute de instanță nu au caracterul unui pamflet cu caracter satiric, ci sunt afirmații prin care pârâtul-reclamant și-a exprimat în mod public opinia despre înfățișarea reclamantei, despre calitatea sa de învățător, despre comportamentul acesteia, folosind expresii jignitoare, calomnioase și vexatorii, fără ca ele să fie argumentate prin idei și informații.

Folosirea unor artificii literare nu schimbă cu nimic caracterul denigrator al afirmațiilor făcute prin intermediul blogului și a contului de facebook , întrucât defăimarea unei persoane se poate realiza chiar dacă informația respectivă este prezentată la adăpostul convenabil al pamfletului.

Totodată, libertate de exprimare, așa cum s-a arătat și anterior, nu poate și nu trebuie să fie absolută, deoarece o libertate absolută se transformă în contrariul ei. Dreptul la libera opinie și exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale celorlalte persoane.

In aplicarea ideii de abuz al dreptului la libera exprimare, jurisprudența și doctrina din statele cu tradiție în domeniul libertății presei, sunt consecvente în susținerea ideii că „exercițiul libertății în domeniul presei necesită ca cel care vorbește sau scrie pentru public să fie în măsură să-și asume acțiunea”. Prin urmare, prin toate afirmațiile făcute de pârâtul-reclamant au dus la încălcări ale onoarei și demnității reclamantei-pârâte, aceasta fiind supusă pe nedrept oprobriului public, suferind astfel un prejudiciu de ordin moral.

Chiar dacă nu este o publicație de presă, acest blog în care au apărut articolele și comentariile denigratoare la adresa reclamantei – pârâte, pot fi asimilate unor articole de presă având în vedere caracterul public al acestora statuat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

In ceea ce privește stabilirea și cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul adus onoarei, demnității și propriei imagini a unei persoane, pentru apreciere obiectivă trebuie să se aibă în vedere anumite criterii, rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite, să se aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora.

Cum reclamanta deține o poziție socială și profesională respectabilă în cadrul comunității , fiindu-i recunoscute aptitudinile profesionale, având în vedere gravitatea deosebită a prejudiciului cauzat onoarei și demnității sale, dublat și de prejudiciul de imagine ce i-a fost pricinuit în mediul social în care își desfășoară activitatea, se apreciază că suma de 30.000 lei constituie o acoperire justă și echitabilă a prejudiciului.

De asemenea, prejudiciul moral dedus judecății în speță este unul dintre acele prejudicii care sunt susceptibile și de reparație în natură sub forma ștergerii de pe pagina personală de facebook a pârâtului-reclamant și de pe blogul „C” a postărilor care au vizat pe reclamanta-pârâtă, precum și publicarea acestei hotărâri judecătorești pe pagina de facebook și pe blogul „C” și într-un ziar de circulație județeană. Se are în vedere faptul că toți cei care au citit postările despre reclamanta-pârâtă în acest mediu on-line să citească și hotărârea de sancționare a autorului acestora.

Totodată, chiar dacă imaginea reclamantei-pârâte ar fi integral restabilită prin publicarea hotărârii și prin ștergerea acelor postări, nu trebuie să uităm că în timpul scurs intre apariția acestor postări și publicarea hotărârii de sancționare, imaginea reclamantei-pârâte a fost afectată în mod nelegitim. Prin urmare, singura soluție pentru a compensa efectele defăimării pe care reclamanta-pârâtă le-a suferit anterior publicării hotărârii reparatorii , rămâne acordarea unei compensații bănești de natură să îi ofere reclamantei-pârâte o satisfacție substitutivă.

Pentru motivele anterior enunțate, instanța apreciază că devin incidente și dispozițiile art. 1349 și art. 1373 cod civil, cum nu poate reține existența unei cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei, urmează să admită în parte acțiunea, să constate că pârâtul-reclamant a încălcat dreptul la demnitate și la propria imagine a reclamantei-pârâte, să oblige pe acesta la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă dreptului la demnitate și la propria imagine a reclamantei-pârâte.

Totodată, va dispune obligarea pârâtului-reclamant să șteargă de pe pagina personală de facebook și de pe blogul „C” toate postările care au vizat-o pe reclamanta-pârâtă și să publice hotărârea instanței pe pagina personală de facebook , pe blogul „C” și într-un ziar de circulație județeană.” (Judecătoria Pâtârlagele, Sentința civilă nr. 454/21 aprilie 2016, wwww.rolii.ro)

Update: Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr. 1192 din 2 noiembrie 2016 a Tribunalului Buzău.

Cuvinte cheie: >

Comentarii