În afara sistemului legal al căilor de atac

22 martie 2018 Drept Civil Jurisprudenta

Prin Decizia nr. 468 din 21 martie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă a hotărât că procedând la judecarea cauzei în apel, Curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materia erorilor judiciare, nesocotind în același timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Având în vedere recunoașterea pretențiilor reclamantei de către pârâtă, Înalta Curte a apreciat că în mod greșit Curtea de Apel Craiova a soluționat cauza în apel, și nu în recurs, cum se impunea.

Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2014 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. prin administrator judiciar B. SPRL a solicitat obligarea pârâtei CN C. SA la plata sumei de 1.090.831,70 lei, compusă din factura de penalitate nr. x din 31 decembrie 2013 și tabel de calcul al penalităților aferent, facturile nr. x1 din 24 februarie 2012, nr. x2 din 26 martie 2012, nr. x3 din 25 aprilie 2012, nr. x4 din 25 februarie 2013, nr. x5 din 15 martie 2013, nr. x6 din 15 martie 2013, nr. x7 din 25 aprilie 2013, nr. x8 din 24 mai 2013, nr. x9 din 19 iunie 2013, nr. x10 din 23 iulie 2013, nr. x11 din 19 august 2013, nr. x12 din 25 octombrie 2013, nr. x13 din 18 noiembrie 2013, neîncasate la scadență și care fac obiectul calcului de penalitate.

Prin Sentința nr. 127 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/101/2014, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta CN C. SA și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.090.831,70 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 31 decembrie 2013 către reclamantă. Tribunalul a reținut, în esență, că debitoarea pârâtă a recunoscut faptul că datorează suma de 1.090.831,70 lei și, ca atare, având în vedere și prevederile art. 7, 8 și 20 din contractul încheiat între părți, a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată.

Prin Decizia nr. 843/2015 din 1 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins ca lipsite de interes apelurile declarate de pârâta CN C. SA împotriva Sentințelor nr. 127/2014 din 10 octombrie 2014 și nr. 1/2015 din 9 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În motivare, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâta a recunoscut la instanța de fond pretențiile solicitate de către reclamantă, astfel încât s-a constatat că apelul promovat împotriva sentințelor evocate este lipsit de interes, apreciindu-se că în speță nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă, respectiv ca interesul să fie personal.

În recurs, la termenul din 21 martie 2017, Înalta Curte, din oficiu, conform art. 489 alin. (3) Cod procedură civilă, a invocat motivul de casare de ordine publică constând în încălcarea regulilor de procedură referitoare la calea de atac la care este supusă hotărârea primei instanțe.

Înalta Curte constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 436 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevăd că atunci când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretențiile reclamantului, instanța la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoașterii. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta CN C. SA a solicitat instanței să ia act de recunoașterea societății pârâte a pretențiilor reclamantei și să pronunțe o hotărâre în consecință, cu aplicarea prevederilor art. 454 Cod procedură civilă.

Din modalitatea de formulare, rezultă că recunoașterea pârâtului a fost una pură și simplă, precum și totală, astfel încât judecata nu mai putea continua, procesul finalizându-se prin darea unei hotărâri susceptibile numai de recurs la instanța ierarhic superioară, astfel cum prevăd dispozițiile art. 437 alin. (1) Cod procedură civilă. În ceea ce privește argumentul pârâtei potrivit căruia recunoașterea ar fi fost condiționată de invocarea necompetenței și de compensația legală, Înalta Curte apreciază că acest lucru nu influențează calea de atac, întrucât hotărârea s-a pronunțat în baza recunoașterii pretențiilor.

În raport cu dispozițiile legale evocate, Înalta Curte apreciază că împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competența instanței imediat superioare tribunalului.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că prima instanța a pronunțat sentința cu recurs, însă Curtea de Apel Craiova a recalificat drept apel calea de atac împotriva Sentințelor nr. 127 din 10 octombrie 2014 și nr. 1 din 9 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul Mehedinți, în raport cu dispozițiilor art. 466 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) Cod procedură civilă și cu cele ale art. XVIII din Legea nr. 2/2013, având în vedere caracterul patrimonial al litigiului și valoarea obiectului cauzei de peste un miliard lei.

Înalta Curte apreciază că, în speță, este incident art. 489 alin. (3) Cod procedură civilă, referitor la motivele de casare de ordine publică, coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 din același Cod, potrivit căruia o hotărâre poate fi casată atunci când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța supremă reține că legea stabilește care sunt căile de atac, iar încălcarea acestora constituie un atac grav la principiul legalității căilor de atac consacrat de legea procesual civilă, în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Respectarea acestui principiu obligă și la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății. Prin urmare, recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii.

Conform art. 457 Cod procedură civilă care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Sub acest aspect, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, ca instanță de recurs.

Avocat Lăcătuș Igor

Informații de contact: igor.lacatus@avocatmotec.ro; +40743.209.000
Experiență profesională
2010: avocat
Coordonator Departamentul de Litigii din cadrul MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat, Baroul Timiș
Facebook https://www.facebook.com/lacatus.igor
Web http://www.avocatmotec.ro

Cuvinte cheie: > > > > >

Comentarii