Asistența juridică efectivă în cadrul procedurii penale potrivit CEDO

9 decembrie 2016 CEDO

Articolul 6 (3) (c) din Convenție stipulează că orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul „să se apere singură sau să fie asistată de un apărător ales” .

Astfel, o persoană acuzată de o infracțiune dispune de alegerea de a se apăra singură sau de a fi reprezentată juridic. Cu toate acestea, dreptul la autoreprezentare poate fi limitat în interesul actului de justiție .

Dreptul la asistență juridică este asociat dreptului la asistență judiciară și dreptului la timpul și înlesnirile necesare în vederea pregătirii apărării, conform articolului 6 (3) (b) din Convenție.

În termeni simpli, asistența juridică nu poate fi efectivă dacă suspectul sau inculpatul nu dispune de timpul și înlesnirile necesare pentru a primi consiliere și pentru a-și pregăti cauza în mod corespunzător. [CEDO, cauza Goddi/Italia, nr. 8966/80, 9 aprilie 1984, alineatul 31]

Modalitatea de asigurare a exercitării dreptului la asistență juridică în cadrul sistemelor de drept revine statelor. [CEDO, cauza Quaranta/Elveția, nr. 12744/87, 24 mai 1991, alineatul 30]

Asistența juridică poate îmbrăca mai multe forme – de exemplu, consiliere în timpul interogatoriului, reprezentare în instanță și pregătirea căilor de atac – însă acest drept se aplică întregii proceduri.[CEDO, cauza Salduz/Turcia, nr. 36391/02, 27 noiembrie 2008; de asemenea, CEDO, cauza Yevgeniy Petrenko/Ucraina, nr. 55749/08, 29 ianuarie 2015, alineatul 89]

Dreptul la avocat în fazele inițiale ale procedurii penale este deosebit de important pentru că tăcerea inculpatului sau suspectului poate fi interpretată în sens nefavorabil. [CEDO, cauza John Murray/Regatul Unit, nr. 18731/91, 8 februarie 1996, alineatul 66]

Accesul la avocat în fazele inițiale include și dreptul de consultare confidențială cu avocatul înainte oricărui interogatoriu.[CEDO, cauza A.T./Luxemburg, nr. 30460/13, 9 aprilie 2015, alineatul 86]

În cauza Salduz/Turcia [CEDO, cauza Salduz/Turcia, nr. 36391/02, 27 noiembrie 2008, alineatele 54-62] reclamantul a fost condamnat pentru participare la o manifestare ilegală în sprijinul PKK (Partidul lucrătorilor din Kurdistan). Acesta nu a avut acces la un avocat și a dat declarații în care și-a recunoscut vina în timpul interogatoriului din arestul poliției; ulterior, acesta și-a retras declarațiile. La pronunțarea hotărârii de condamnare, instanța națională a avut în vedere declarațiile inițiale. CEDO a confirmat faptul că, pentru ca dreptul la un proces echitabil să rămână „concret și efectiv”, accesul la avocat trebuie să fie asigurat de la primul interogatoriu al poliției. Curtea a constatat că suspecții sunt deosebit de vulnerabili în faza de anchetă și că probele adunate ar putea influența soluția în cauza respectivă. Accesul la avocat din fază timpurie protejează dreptul de a nu se auto-incrimina și reprezintă o garanție fundamentală împotriva relelor tratamente. Orice excepție de la acest drept trebuie delimitată în mod clar și totodată limitată în timp. Chiar și în cazul în care apar motive de constrângere, limitările nu trebuie să aducă atingere drepturilor suspectului sau inculpatului. În speță, absența avocatului reclamantului în timp ce se afla în custodia poliției i-a afectat în mod iremediabil dreptul la apărare, încălcându-se astfel articolul 6 (3) (c) coroborat cu articolul 6 (1).

Accesul la avocat trebuie să fie efectiv și concret. De exemplu, persoanele aflate în custodia poliției trebuie să fie încunoștințate în mod oficial cu privire la dreptul la apărare, inclusiv dreptul la asistență judiciară, în anumite condiții, însă poliția trebuie să le ofere, totodată, mijloace practice pentru contactarea și comunicarea cu avocatul apărării.

În cazul în care legislația împiedică în mod sistematic persoanele acuzate de o infracțiune și aflate în custodia poliției, să beneficieze de acces la asistență juridică, se încălcă articolul 6, chiar dacă persoanele acuzate de infracțiune aleg deseori să păstreze tăcerea. [CEDO, cauza Dayanan/Turcia, nr. 7377/03, 13 octombrie 2009, alineatul 33]

Legalitatea limitărilor privind dreptul la asistență juridică în timpul fazelor inițiale ale interogatoriului poliției ar trebui luate în considerare în lumina impactului lor general asupra dreptului la un proces echitabil.[CEDO, cauza Pishchalnikov/Rusia, nr. 7025/04, 24 septembrie 2009, alineatul 67].

Dreptul de a discuta cu un avocat în mod confidențial poate fi, de asemenea, limitat, însă restricțiile necesită o justificare întemeiată.[CEDO, cauza Sakhnovskiy/Rusia, nr. 21272/03, 2 noiembrie 2010, alineatul 97]

Acesta reprezintă un aspect de o importantă deosebită a dreptului la asistență juridică – fără posibilitatea de a oferi și de a primi instrucțiuni confidențiale, dreptul își pierde o mare parte din utilitate. [CEDO, cauza S./Elveția, nr. 12629/87 și 13965/88, 28 noiembrie 1991, alineatul 48. A se vedea, de asemenea CEDO, cauza Brennan/Regatul Unit, nr. 39846/98, 16 octombrie 2001, alineatele 58-63]

CEDO a susținut în mod constant că sunt necesare „motive temeinice” pentru a nu respecta acest drept; de exemplu, supravegherea discuțiilor dintre client și avocat poate fi justificată în cazul în care acesta este suspectat a fi membru al unei bande, iar supravegherea ar permite prinderea celorlalți membri. [CEDO, cauza George Kempers/Austria, nr. 21842/93. Raportul Comisiei adoptat la data de 14 ianuarie 1998]

În cauza Lanz/Austria  [CEDO, cauza Lanz/Austria, nr. 24430/94, 31 ianuarie 2002, alineatele 50-52] suspectul a fost arestat pentru infracțiunea de fraudă și arestat preventiv. În timpul arestului preventiv, întâlnirile acestuia cu avocatul au fost supravegheate deoarece exista riscul ca suspectul să poată influența martorii sau sustrage documente care nu fuseseră încă confiscate. Acesta a pretins că i-a fost încălcat dreptul la apărare.CEDO a constatat încălcarea articolului 6 (3) (b) și (c) din Convenție. Dreptul de a comunica cu apărătorul fără a fi auzit de o terță-persoană reprezintă o cerință de bază pentru un proces echitabil într-o societate democrată. În cazul în care un avocat nu poate discuta cu clientul său, asistența asigurată de acesta își pierde mare parte din utilitate și devine ineficientă. Supravegherea impusă de către judecătorul de instrucție a fost considerată o ingerință gravă în exercitarea dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului și erau necesare motive temeinice pentru justificarea acesteia.

Calitatea asistenței juridice

Dreptul la asistență juridică reprezintă dreptul la asistență și reprezentare efectivă.[CEDO, cauza Imbrioscia/Elveția, nr. 13972/88, 24 noiembrie 1993, alineatul 43]

Prezența unui avocat care nu are nicio ocazie să intervină pentru a asigura respectarea drepturilor inculpatului sau a suspectului nu aduce niciun beneficiu acestuia.[CEDO, cauza Aras/Turcia (nr. 2), nr. 15065/07, 18 noiembrie 2014, alineatul 40]

În cauza Aras/Turcia (nr. 2), reclamantul a fost arestat pentru infracțiunea de fraudă în formă agravată. Acesta a fost interogat de poliție, fără a fi asistat de un avocat și a făcut declarații în legătură cu infracțiunea. Apoi a fost adus în fața procurorului, fără niciun avocat prezent, unde a reiterat declarația dată la poliție. Atunci când a fost adus în fața judecătorului de instrucție, judecătorul a permis avocatului să intre în sala de audiere, fără a i se permite să ia cuvântul sau să ofere consiliere reclamantului. CEDO a considerat că „simpla prezență” a avocatului nu a fost suficientă pentru ca dreptul prevăzut la articolul 6 (3) (c) să fie unul efectiv. Reclamantului ar fi trebuit să i se permită accesul la un avocat încă de la primul interogatoriu. Prezența pasivă a avocatului reclamantului în sala de audiere nu putea fi considerată suficientă conform standardelor Convenției.

Modul de desfășurare a apărării este, în esență, un aspect al relației dintre inculpat sau suspect și avocatul său, însă dacă autoritățile relevante sunt alertate cu privire la „o vădită îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor” din partea avocatului, acestea trebuie să ia măsuri.[CEDO, cauza Daud/Portugalia, nr. 22600/93, 21 aprilie 1998, alineatul 42]. Această obligație rezultă numai atunci când lipsa unei reprezentări efective a fost „adusă la cunoștință [statelor] în mod evident sau suficient”.[CEDO, cauza Imbrioscia/Elveția, nr. 13972/88, 24 noiembrie 1993, alineatul 41]. De exemplu, atunci când o cerere introdusă într-o cale de atac este considerată inadmisibilă din cauza omisiunilor unui avocat, acest lucru poate duce la încălcarea dreptului concret și efectiv la apărare.[CEDO, cauza Czekalla/Portugalia, nr. 38830/97, 10 octombrie 2002, alineatele 63-65; CEDO,
cauza Vamvakas/Grecia (nr. 2), nr. 2870/11, 9 aprilie 2015, alineatele 39-43]

Numai deficiențele imputabile autorităților de stat pot da naștere unei încălcări a articolului 6 (3) (c).[CEDO, cauza Tripodi/Italia, nr. 13743/88, 22 februarie 1994, alineatul 30].

De exemplu, răspunderea statului poate fi angajată atunci când un stat are cunoștință de faptul că un avocat
nu a reușit să acționeze în favoarea inculpatului.[CEDO, cauza Artico/Italia, nr. 6694/74, 13 mai 1980, alineatul 33]

Cu toate acestea, chiar și deficiențele grave în derularea unei proceduri echitabile nu se pot constitui într-o încălcare a dispozițiilor procedurale dacă suspectul sau inculpatul nu ridică acest aspect în calea de atac.[CEDO, cauza Twalib/Grecia, nr. 24294/94, 9 iunie 1998]

Extras din „Manual de drept european privind accesul la justiție”, disponibil on line la adresa www.echr.coe.int

Cuvinte cheie: > > >

Comentarii