„Afirmaţiile pârâtei, cuprinse în petiţiile adresate instituţiei în care reclamanta este Şef serviciu în cadrul D.P. şi concretizate în acuzaţii de corupţie, abuz în serviciu şi luare de mita, sunt de natura a afecta dreptul recurentei-reclamante la onoare, demnitate şi propria imagine. (…)
Afirmatiile calomnioase la adresa reclamantei şi care vizeaza atributiile se serviciu ale acesteia în conditiile în care nu îşi găsesc suport faptic sau probatoriu şi despre care chiar pârâta declara, tot fără nici o probă, că i-au fost aduse la cunoştinţă de Politia TF, sunt de naturã a leza dreptul la onoare, demnitate şi propria imagine. Urmare a afirmaţiilor pârâtei, reclamanta a fost supusă unei cercetări interne, existând un Raport de eliberare din funcţie, căruia, din fericire, nu i s-a dat curs, iar imaginea sa la locul de munca a fost în mod evident afectată, situaţie dovedită în cauză cu depoziţiile martorilor audiaţi, colegi de serviciu ai reclamantei. Chiar daca pârâta a făcut aprecieri pur subiective exprimate într-un cadru restrâns, nu se poate considera că se înscriu într-o doza de exagerare şi de provocare acceptabilă în condiţiile în care aceste afirmaţii nu au fost dovedite şi mai mult decât atât, au avut consecinţe asupra relaţiilor de serviciu a reclamantei.
Tribunalul consideră că nu este suficienta prezentarea unor elemente probatorii, susceptibile să ofere afirmaţiilor o bază faptică care să conducă la concluzia că reclamanta a acţionat cu rea–credinţă, în condiţiile în care instanţa nu a detaliat aceste aspecte, iar din probele administrate rezultă că reclamanta a încercat, prin deplasări la faţa locului, prin răspunsul la petiţii în limita propriilor atribuţii de serviciu, sa dea o rezolvare situaţiei susţinută de pârâtă.
Aşa fiind, tribunalul consideră că în cauza a fost dovedita fapta ilicita a pârâtei, faptă care nu se înscrie în limitele unei normale exercitări a dreptului la petiţie, dat fiind că libera exprimare, analizată în prezenta cauză în concordanţă cu dreptul la petiţie, nu trebuie sa fie de natură a încălca drepturile şi libertăţile altor persoane, toţi cetăţenii fiind egali în faţa legii.
Sub acest aspect a considera că afirmaţiile calomnioase aduse de pârâta nu constituie o fapta ilicita şi că se înscriu într-o marjă de provocare acceptată, nu poate decât să dăuneze unei societăţi democratice în care onestitatea, demnitatea şi respectul între membrii săi ar trebui să fie valorile care să primeze.” (Tribunalul Bacău, Decizia civilă nr. 754/2014, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: drept la petitionare > dreptul la imagine > dreptul la libera exprimare > raspundere civila delictuala
