Audierea unui martor în lipsa avocatului inculpatului. Sancțiune

1 aprilie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Audierea unui martor în lipsa avocatului inculpatului, care nu a fost încunoştinţat cu privire la audiere, nu atrage nulitatea absolută, ci nulitatea relativă, în condiţiile art. 282 C. proc. pen. 

”În ceea ce priveşte nelegalitatea administrării probelor, inculpaţii A. şi B. au solicitat excluderea declaraţiei martorei S. din data de 29 ianuarie 2016, întrucât a fost obţinută cu nerespectarea dispoziţiilor art. 102 alin. (2) C. proc. pen., martora fiind audiată în lipsa apărătorului inculpaţilor. […]

În ceea ce priveşte declaraţia martorei S. din 29 ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că nu orice încălcare a dispoziţiilor legale atrage incidenţa sancţiunii excluderii probei. Din dispoziţiile art. 102 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. reiese că sancţiunea excluderii probei este strâns legată de incidenţa nulităţii. Probele pot fi excluse dacă actul prin care s-au dispus sau prin care acestea au fost administrate este lovit de nulitate absolută sau relativă. Omisiunea încunoştinţării avocatului nu reprezintă un caz de nulitate absolută, iar incidenţa nulităţii relative este condiţionată, conform art. 282 alin. (1)-(3) C. proc. pen., şi de existenţa cumulativă a unui interes procesual propriu al inculpatului în respectarea acelei dispoziţii, a unei vătămări efective aduse caracterului echitabil al procesului şi, în fine, a unei anumite gravităţi a vătămării, care să reclame anularea actelor ca unic remediu pentru înlăturarea sa.

Or, în cauza de faţă, avocatul a luat cunoştinţă de faptul că martora a fost audiată în absenţa sa încă din faza de urmărire penală, când a solicitat fotocopierea dosarului şi nu a formulat cerere de reaudiere a acesteia de către procuror în prezenţa sa şi nici plângere în baza art. 95 alin. (1) C. proc. pen.

Absenţa avocatului inculpaţilor de la efectuarea unor acte procedurale nu are semnificaţia privării sale de a lua cunoştinţă de conţinutul probelor pe durata anchetei, câtă vreme, aşa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organul de urmărire penală, apărării i s-au pus periodic la dispoziţie copii ale actelor de urmărire penală. Contestatorii au avut, astfel, posibilitatea reală, concretă, de a cunoaşte conţinutul actelor procedurale efectuate în absenţa lor şi de a solicita readministrarea acelor declaraţii apreciate relevante în consolidarea poziţiei ori strategiei de apărare.

De altfel, inculpaţii A. şi B. nu au indicat care este vătămarea produsă şi nici care ar fi motivul pentru care aceasta nu poate fi înlăturată prin audierea martorei respective în cursul judecăţii.

Concluzionând asupra acestui aspect, judecătorul de cameră preliminară constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune sancţiunea excluderii declaraţiei martorei S.” (ICCJ, Secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 169 din 21 februarie 2017, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > > >

Comentarii

  1. Revocare, cu toată confidențialitatea, cei implicați direct au acces la informație.

    Comentariu de către Dorina Maria Calinescu pe 11 aprilie 2018 la 16:28