CAB: Art. 50 din Statutul profesiei de avocat, referitor la suspendarea avocatilor pe motive penale, nelegal

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ a constatat prin sentinta civila 4204 din 22 decembrie 2016, pronunta in dosarul 45206/3/2015, ramasa definitiva in anul 2018, nulitatea absoluta partiala a Statutului Profesiei de Avocat in privinta art.50, care era utilizat in mod abuziv de catre anumite organe statutare.

Motivarea acestei sentinte este una magistrala, de tip scoala, in materia contenciosului administrativ, asa incat, in cele ce urmeaza expunem extras din aceasta:

7.1 Cu titlu preliminar, Curtea retine ca hotararea Consiliului U.N.B.R nr.64/2011 privind adoptarea Statutului Profesiei de Avocat, publicata in Monitorul Oficial nr.898/19.12.2011, este un act administrativ unilateral cu caracter normativ (aspect necontestat de niciuna dintre partile litigante), intrucat cuprinde reglementari cu caracter general, impersonal, care produc efecte erga omnes, precum: principiile si regulie fundamentale ale profesiei de avocat, organizarea profesiei de avocat, activitatea profesionala a avocatului, integritatea profesiei de avocat, pregatirea si perfectionarea profesionala a avocatilor, sistemului propriu de asigurari sociale al avocatilor, exercitarea in Romania a profesiei de catre avocatii care au obtinut calificare profesionala in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European activitatile economice si contabilitate etc.

7.2 Avand in vedere natura de act administrativ cu caracter normativ, Curtea constata, in acord cu sustinerile reclamantului, ca art.50 din Statutul Profesiei de Avocat, adoptat prin hotararea Consiliului U.N.B.R nr.64/2011, incalca principiul ierarhiei actelor normative si, implicit, principiul legalitatii.

7.3 Astfel, potrivit art.4 – Ierarhia actelor normative din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative: “(1) Actele normative se elaboreaza in functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publica competenta sa le adopte. (2) Categoriile de acte normative si normele de competenta privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutia Romaniei si prin celelalte legi. (3) Actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona. Conform art.77-Actele date in executarea unui act normativ, “ordine cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlate organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si a ordonantelor Guvernului. ”Potrivit art.78-Sfera reglementarii, “ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.”

7.4 Plecand de la aceste principii, Curtea constata ca hotararea nr.64/2011, conform mentiunilor din preambulul ei, a fost adoptata in aplicarea dispozitiilor art.64 alin.1 lit.d) si al art.66 lit.s) din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata.

Sub aspectul care intereseaza in speta (suspendarea avocatului din execitiul profesiei), Curtea retine urmatoarele dispozitii relevante din ansamblul Legii nr. 51/1995:

  • Art.14 Este nedemn de a fi avocat: a)cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; b)cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotarâre judecatorească, sau a savârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu masura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară; c) cel caruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotarâre judecatoreasca sau disciplinara;
  • Art. 28. Calitatea de avocat este suspendată: a)în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stari; b)pe perioada interdicției de a profesa, dispusă prin hotarâre judecatoreascaă sau disciplinară; c)în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale catre barou, catre U.N.B.R. și catre sistemul propriu de asigurari sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrala a datoriilor. d) la cererea scrisă a avocatului.
  • Art. 90. (1)În caz de abatere evidentă și gravă, instanța disciplinară poate lua masura suspendarii avocatului din exercițiul profesiei pâna la judecarea definitivă a cauzei.

Avand in vedere dispozitiile precizate, Curtea constata ca Legea nr.51/1995, republicata, prevede doua ipoteze de suspendare a avocatului din execitiul profesiei:

1)  Suspendarea de drept, care intervine in cele 4 cazuri prevazute limitativ de art.28;

2)  Suspendarea facultativa, care poate interveni in cazul prevazut de art.90 alin.1, respectiv pe perioada cercetarii disciplinare a avocatului pentru savarsirea unei abateri evidente si grave. Curtea sublinieaza ca Legea 51/1991 nu prevede alte cazuri de suspendare facultativa si nici posibilitatea reglementarii unor asemenea cazuri prin acte normative.

7.5 In aplicarea art.28 din Legea nr.51/1991, art.49 din Statutul Profesiei de Avocat prevede: “(1) Art. 49. (1) Exercițiul profesiei de avocat se suspendă: a) pe toată durata existenței starii de incompatibilitate; b) în temeiul unei hotarâri judecatorești sau disciplinare de interdicție temporară de a profesa; c) în caz de neplataă totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale catre barou, catre U.N.B.R. și catre sistemul propriu de asigurari sociale timp de 3 luni de la scadența acestora, până la lichidarea integrală a datoriilor; d) la cererea scrisă a avocatului, pentru alte motive decât cele prevazute la lit. a), baroul are obligatia de a verifica trimestrial si inainte de data intocmirii tabloului anual al avocatilor mentinerea situatiei care a justificat suspendarea. In tabloul avocatilor suspendati la cerere figureaza in sectiunea destinata mentionarii avocatilor fara drept de execitare a profesiei.”

7.6 Cu toate ca Legea nr.51/1995 nu prevede alte cazuri de suspendare facultativa decat cele reglementate de art.90 alin.1 si nici poisibilitatea reglementarii unor asemenea cazuri prin alte acte normative, in mod surprinzator art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat stipuleaza: “Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru savârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, pâna la pronunțarea unei hotarâri judecatorești definitive.”

Se instituie, asadar, un nou caz de suspendare facultativa a exercitiului profesiei de avocat, printr-un act administrativ normativ, cu forta juridica inferioara legii, fiind nesocotit principiul ierarhiei actelor normative si, implicit, principiul legalitatii, care guverneaza intregul regim al actelor administrative, individuale sau normative, conform art.1 alin.5 din Constitutie. Statutul Profesiei de Avocat, ca orice act administrativ unilateral cu caracter normativ, se supune in mod obligatoriu, sub aspectul fortei juridice, legii in temeiul careia a fost adoptat. Or, dupa cum s-a aratat deja, Legea 51/1991 nu prevede un asemenea caz de suspendare facultativa din exercitiul profesiei de avocat si nici posibilitatea stabilirii pe calea administrativa a unui asemena caz.

In aceste conditii, este evident ca art.50 din Statutul Profesiei de Avocat contine o reglementare noua, care adauga nepermis la Legea 51/1991, in temeiul careia a fost adoptat, acesta imprejurare constituind un viciu grav de nelegalitate, de natura a atrage nulitatea.

7.7 Desi acest motiv este de natura a atrage per se sanctiunea nulitatii, Curtea constata in continuare, tot in acord cu sustinerile reclamantului si in stransa legatura cu cele aratate mai sus, ca art.50 din Statutul Profesiei de Avocat, adoptat prin horararea consiliului U.N.B.R nr.64/2011, nu respecta nici exigentele impuse de art.53 din Constitutia Romaniei republicata.

7.8 Potrivit acestui text constitutional, “1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebi de grav. (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod discriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau libertatii.”

Din analiza textului, Curtea constata ca restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati poate interveni numai cu respectarea urmatoarelor conditii cumulative: (1) domeniul sa vizeze doar drepturile fundamentale, si nu orice drepturi subiective de natura legala sau contraventionala; 2) restrangerea exercitiului acestor drepturi sa fie infaptuita prin lege; 3) restrangerea opereaza numai daca se impune si doar daca este necesara intr-o societate democratica; 4) restrangerea opereaza numai in una din ipotezele limitative enumerate de art.53; 5) restrangerea sa fie proportionala cu cauza; 6) restrangerea sa fie nediscriminatorie 7) restrangerea sa nu afecteze substanta dreptului, in acelasi sens, a se vedea si decizia Curtii Constitutionale nr.872 si nr.874 din 25 iunie 2010 publicata In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433/28 iunie 2010)

7.9 Sub aspectul primei conditii, respectiv restrangerea exercitiului sa vizeze drepturile fundamentale prevazute la art.22-52 din Constitutie, Curtea constata ca, prin suspendarea exercitarii profesiei de avocat, se aduce atingere dreptului la munca al reclamantului, garantat de art.41 alin.1 din Constitutie. Paratii au sustinut, inclusiv prin actele administrative emise, ca dreptul la munca nu a fost ingradit, intrucat acesta poate profesa in orice alt domeniu decat cel juridic. Curtea nu este de acord cu aceasta sustinere, intrucat garantarea dreptului la munca implica si alegerea profesiei/meseriei/ocupatiei, neputandu-se face abstractie de studiile urmate, de experienta si pregatirea profesionala dobandite de-a lungulul timpului etc.

Sub acest aspect, Curtea constata ca, prin decizia nr.1572/20.05.2016 (filele 121-128), pronuntata intr-o cauza similara, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Contencios administrativ si fiscal a retinut urmatoarele aspecte in cauza mutantis mutatis: “exista un dezechilibru intre interesul general si interesul personal al asigurarii dreptului la munca; masura  suspendarii a devenit impovaratoare, reclamantul fiind absolvent a facultatii de drept, iar, in conditiile in care s-ar mentine masura suspendarii din profesia de avocat, este greu de presupus ca acesta si-ar putea gasi un loc de  munca adecvat pregatirii sale, deoarece, pentru a putea ocupa alte functii juridice, cerintele sunt aproape identice cu cele necesare pentru profesia de avocat, problema prestigiului profesional fiind reglementata oarecum similar si pentru celelalte profesii juridice.”

7.10 Referitor la conditia constitutionala ca restrangerea exercitiului dreptului fundamental sa fie infaptuita prin lege, Curtea constata ca aceasta nu este indeplinita in cauza.

Astfel, avand in vedere considerentele anterioare, prezentate la pct. 7.1-7.6, Statutul profesiei de avocat este un act administrativ normativ, nefacand parte din categoria legilor. Tocmai de aceea cazurile de suspendare a exercitarii profesiei de avocat se impun a fi reglementate primar prin Legea nr. 51/1995, iar nu printr-un act administrativ normativ, cu forta juridica inferioara legii. Prin urmare, art.50 din Statutul Profesiei de Avocat este nelegal si din aceasta perspectiva contravenind cerintei constitutionale ca restrangerea exercitiului dreptului sa fie infaptuiat numai prin lege. Dupa cum s-a aratat, art.1 alin.5 statueaza principiul suprematiei Constitutiei si legalitatii (In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie).

7.12 Reclamantul a mai sustinut lipsa de previzibilitate a reglementarii art.50 din Statut si, strans legat de acest aspect, faptul ca masura suspendarii din profesia de avocat poate fi aplicata discriminatoriu, ceea ce contravine prevederilor art.53 alin.2 din Constitutie.

Curtea constata ca, intr-adevar, textul art.50 din Statutul Profesiei de Avocat are un caracter de generalitate, facand mentiune despre “savarsirea unor infractiuni de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei”, fara a defini ce se intelege prin sintagma “prestigiului profesiei” si fara a oferi criterii concrete pentru identificarea infractiunilor de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei. Astfel reglementat, textul articolului lasa oraganelor profesiei o marja larga de apreciere, astfel ca destinatarii nu au posibilitatea obiectiva de a cunoaste situatiile in care devine aplicabil in concret, ceea ce poate conduce la concluzia lipsei de previzibilitate a reglementarii.

Sub acest aspect, reclamantul a sustinut in concret ca alti avocati cercetati impreuna cu el in aceleasi dosare penale nu au fost suspendati din profesie, imputand Consiliului Baroului Galati ca a aplicat aceasta masura fara o justificare obiectiva si rezonabila, ceea ce a condus la nasterea unui tratament juridic diferit pentru persoane aflate in aceeasi situatie.

In aceasta ordine de idei, relevant este faptul ca prin decizia nr.1572/20.05.2016 (filele 121-128) Inalta curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios, administrativ si fiscal a anulat decizia Consiliului Baroului Galati nr. 102/17.12.2012 ( prin care un avocat cercetat penal impreuna cu reclamantul fusese suspendat din profesie, in temeiul art.50 din Statut), retinand printre altele, ca sunt fondate criticile recurentei din persepectiva discriminarii, intrucat: “Reclamanta s-a aflat in situatii cel putin analoage sau comparabile cu cele ale altor avocati din Baroul Galati, care, desi au fost trimisi in judecata pentru fapte tot in legatura cu profesia de avocat, totusi nu au fost suspendati din profesie de Baroul Galati. De aceea, se poate considera ca, prin emiterea deciziei contestate, reclamanta a fost discriminata in raport de alte persoane aflate in situatii comparabile, chiar daca art.50 din Statutul Profesiei de Avocat da posibilitatea Baroului sa dispuna sau nu aceasta masura. Pentru ca legea nu stabileste care este continutul notiunii de prestigiul profesiei de avocat, autoritatile competente care iau masuri trebuie sa o aplice fara discriminare intre persoanele aflate intr-o situatie comparabila, astfel masura dispusa este nelegala.

Paratii nu au putut insa sa justifice de ce nu s-a dispus masura suspendarii in cazul in care un avocat din aceasi barou a fost trimis in judecata pentru mai multe infractiuni, respectiv pentru ca a falsificat si depus in instanta mai multe documente prin care ar fi inscenat unei persoane calitatea de debitor in doua procese civile cu un creditor imaginar.”

7.13 In considerarea acestor aspecte, Curtea constata nelegalitatea art.50 din Statutul Profesiei de Avocat.”

Avocat Dr. Boldea Mihail

Cuvinte cheie: > > >

Comentarii