”Potrivit art. 101 alin. 3 C.pr.pen., este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. În acest context, s-a susținut că denuntatorul l-ar fi provocat pe inculpat la o discuție care să releve, în concret, presupusa fapta penală pentru care acesta este trimis în judecată.
Această susținere, fără o dovadă concretă, palpabilă a ingerinței procurorului de anchetă în conduita denuntățorului este o pură speculație, menită cumva să acrediteze încalcarea dispoziției legale mai sus amintite, dar și nelegalitatea probei obținute în aceste condiții.
***Provocarea acuzatului de către organele judiciare. Condiții***
Conduita denunțătorului ține exclusiv de personalitatea acestuia, de capacitatea sa de reflecție și decizie, care trebuie analizată în speță prin prisma interesului său într-o anumită cauză, bazată pe o dispoziție legală stipulată în art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Nelegalitatea probei obținute cu încălcarea art. 101 alin. 3 C.pr.pen. vizează exclusiv conduita sau ingerința organelor judiciare penale în provocarea unei persoane în comiterea/continuarea unei infracțiuni în scopul obținerii unor probe, care însă trebuie dovedită, în niciun caz prezumată.” (Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Decizia nr. 133/2015, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: camera preliminara > noul cod de procedura penala > provocare
