Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 NCPP

2 septembrie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

Nu poate fi supusă analizei în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 12 NCPP (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), solicitarea recurentei inculpate de a se lua act de împăcarea părţilor intervenită în faza apelului – declaraţia notarială fiind depusă la termenul la care instanţa a rămas în pronunţare. 

”Calea de atac a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie invocat, inculpata a criticat decizia atacată raportat la împrejurarea că instanţa de apel, contrar Deciziei Curţii Constituţionale nr. 508/2014, a ignorat declaraţia notarială prin care persoana vătămată C. arată că s-a împăcat cu aceasta, depusă la primul termen de judecată în calea de atac a apelului, reiterată personal de persoana vătămată în faţa instanţei de apel, la cel de-al doilea termen de judecată şi nu a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune (persoană vătămată C.), potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (3) C. pen.

Citeste mai mult  Recurs în casaţie. Aplicarea unei pedepse inferioare minimului special prevăzut în norma de incriminare

Examinând recursul în casaţie, se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecţiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv critici ce vizează în realitate modul de aplicare al pedepsei, al cărei cuantum ar fi fost mai redus, dacă nu s-ar fi reţinut în sarcina inculpatei A. şi tentativa la înşelăciune (persoană vătămată C.).

Natura criticilor formulate de recurentă ţine de fondul cauzei, de aprecierea instanţei cu privire la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal. Toate aceste aspecte reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 244 C. pen., care incriminează infracţiunea de înşelăciune, prevăd în alin. (3) că împăcarea înlătură răspunderea penală.

Citeste mai mult  Act administrativ fiscal comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Puterea doveditoare a înscrisului confirmare de primire

Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că în calea de atac a apelului, nu s-a formulat această critică, ca şi motiv de apel şi nu a făcut nici obiectul dezbaterilor, în condiţii de nemijlocire şi contradictorialitate.

Pe de altă parte, în cursul judecăţii în apel, a fost depusă o declaraţie notarială prin care s-a consemnat retragerea plângerii prealabile formulată de C. împotriva inculpatei A., iar nu împăcarea părţilor, astfel cum prevede expres textul de lege.

Prin urmare, solicitarea recurentei inculpate de a se lua act de împăcarea părţilor intervenită în faza apelului – declaraţia notarială fiind depusă la termenul la care instanţa a rămas în pronunţare – nu poate fi supusă analizei în cadrul acestui caz de recurs în casaţie.

De altfel, critica apărării ar putea fi invocată şi valorificată într-o altă cale extraordinară de atac, cea a contestaţiei în anulare, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casaţie, instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 84/P din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.” (ICCJ, Secția penală, Decizia nr. 186/RC/2016, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > > >