CCR. Modificările aduse Legii privind evaziunea fiscală, neconstituționale

13 martie 2019 Drept Penal

Miercuri, 13 martie 2019, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea pentru modificarea și completarea art.10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, obiecție formulată de un număr de 93 de deputaţi aparţinând Uniunii Salvaţi România, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Mişcarea Populară și a constatat că dispoziţiile articolului unic din Legea pentru modificarea și completarea art.10 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

Dispozițiile declarate neconstituționale au fost adoptate de Parlament la sfârșitul anului trecut și au următorul cuprins:

Art. 10 din Legea nr. 241/2005:

”(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății până la primul termen de judecată, inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, se va dispune, o singură dată renunțarea la urmărirea penală.

(1^1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul judecății, până la terminarea cercetării judecătorești, inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, instanța va dispune, o singură dată, pedeapsa amenzii penale.

(1^2) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă este stabilită prin hotărâre judecătorească obligația inculpatului de a acoperi în termen de 1 an, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, instanța poate dispune, o singură dată, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În situația în care condamnatul nu acoperă suma dispusă în termenul stabilit, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se va transforma în pedeapsa închisorii cu executare.

(1^3) În cazul în care mărimea evaziunii fiscale prevăzută la art. 8 și 9 justifică o astfel de măsură instanța poate dispune acoperirea sumelor prevăzute la alineatele precedente într-un interval de 1-3 ani, neplata acestora având urmările prevăzute în alineatul precedent.

(1^4) Dispozițiile articolului 10 alin. (1) se aplică tututor inculpaților care au săvârșit împreună una dintre faptele prevăzute de art. 8 și art. 9, indiferent dacă plata prejudiciului a fost efectuată doar de către unul sau de către o parte dintre aceștia.”

Cuvinte cheie: > >