Marți, 1 decembrie 2015, în hotărârea pronunțată în cauza Brito Ferrinho Bexiga Villa-Nova împotriva Portugaliei (cererea nr. 69436/10), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenție.
Cauza privește accesarea conturilor bancare ale unui avocat acuzat de fraudă fiscală.
În timp ce inspectau conturile firmei de avocatură a reclamantei, autoritățile fiscale au găsit că aceasta nu a plătit TVA în 2005 și 2006 pentru încasările înregistrate în contul ei bancar personal. În consecință, autoritățile fiscale i-au cerut acesteia să depună declarațiile bancare personale, însă reclamanta a refuzat acest lucru invocând confidențialitatea profesională și secretul bancar.
Parchetul a deschis o anchetă pentru fraudă fiscală, la 18 septembrie 2009 reclamanta fiind pusă sub acuzare. Într-o cerere din 30 octombrie 2009, organele de urmărire penală au solicitat judecătorului de instrucție să depună la Curtea de Apel Evora o cerere de ridicare a secretului profesional.
La 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel a dispus ridicarea secretul profesional și a secretului bancar motivând că interesul public ar trebui să prevaleze asupra intereselor private. Reclamanta a contestat decizia Curții de Apel, însă Curtea Supremă de Justiție a declarat apelul reclamantei inadmisibil. Printr-o ordonanță din 29 iulie 2011, Parchetul a întrerupt procedura penală inițiată împotriva reclamantei pentru fraudă fiscală.
Decizia CEDO
Curtea a considerat că consultarea extraselor bancare ale reclamantei a constituit o ingerință în dreptul său la respectarea secretului profesional care intră în sfera de aplicare a vieții private. Ingerința a avut temei juridic (articolul 135 din Codul de procedură penală) și a urmărit un scop legitim, și anume, prevenirea criminalității, în sensul articolului 8 § 2 din Convenție.
Curtea a observat că procedura de ridicare a confidențialității profesionale s-a desfășurat în fața unei autorități judiciare, dar fără participarea reclamantei. Reclamanta nu a cunoscut faptul că secretul profesional și cel bancar au fost ridicate până când a primit decizia Curții de Apel Evora din 12 ianuarie 2010. Prin urmare, ea nu a fost implicată în procedură vreodată și nu a putut astfel să-și prezinte argumentele.
Curtea a observat că dreptul intern conține o prevedere potrivit căreia Asociația Avocaților ar fi trebuit să fie consultată în cadrul unei proceduri de ridicare a secretului profesional. În cazul de față, cu toate acestea, Asociația Avocaților, nu a fost consultată. Chiar dacă, în conformitate cu dreptul intern, avizul Asociației Avocaților nu avea un caracter obligatoriu, Curtea a considerat că o opinie din partea unui organism independent ar fi fost necesară deoarece, în speță, informațiile solicitate erau protejate de secretul profesional.
În ceea ce privește „controlul efectiv” asupra măsurii în litigiu, Curtea a constatat că apelul reclamantei la Curtea Supremă prin care contesta decizia Curții de Apel Evora nu a fost examinat pe fond întrucât Curtea Supremă a considerat că reclamanta nu avea posibilitatea de a ataca acea hotărâre.
Curtea a constatat că simplul fapt de a declara apelul reclamantei inadmisibil nu satisface cerința „controlului efectiv” prevăzută de articolul 8 din Convenție. În consecință, reclamanta nu a avut nici o cale de atac prin care să conteste măsura dispusă.
Având în vedere lipsa garanțiilor procedurale și a controlului judiciar efectiv asupra măsurii în discuție, Curtea a considerat că autoritățile portugheze nu au reușit să găsească un echilibru just între interesul general și nevoia de protecție a dreptul reclamantei la respectarea vieții sale private.
În consecință, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție.
Cuvinte cheie: cauza Brito Ferrinho Bexiga Villa-Nova impotriva Portugaliei > CEDO > dreptul la viata privata > secret bancar > secret profesional
