CEDO. Imposibilitatea tatălui de a-și vizita copilul din cauza opoziției mamei. Încălcarea art. 8 din Convenție

4 mai 2017 CEDO

În hotărârea din 4 mai 2017 în cauza Improta împotriva Italiei (cererea nr. 66396/14), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat o încălcare a art. 8 din Convenție.

Cauza privește imposibilitatea reclamantului de a-și exercita dreptul de vizită al copilului, din cauza opoziției mamei.

Situația de fapt

La scurt timp după nașterea fiicei sale la 25 martie 2010, reclamantul s-a separat de mama acesteia. Mama fetiței a schimbat încuietoarea de la ușa locuinței familiale și a decis în mod unilateral ca reclamantul să-și poată vedea fiica de două ori pe săptămână, timp de o jumătate de oră, în prezența mamei.

În noiembrie 2010, reclamantul a solicitat instanței custodia comună a copilului și un drept de vizită mai extins. Instanța a solicitat efectuarea unui inspecții pentru a determina nivelul de trai al reclamantului și al mamei copilului și a ordonat unui expert întocmirea unui  raport care să indice calitatea relațiilor personale și a aptitudinilor parentale precum și cea mai potrivită custodie pentru copil. Raportul expertului a fost depus în ianuarie 2013. Raportul declara, în special, că ar trebui o custodie comună și că tatălui ar trebui să i se garanteze posibilitatea de a-și vedea fiica, fără ca mama să fie prezentă.

Într-o decizie din 2 iulie 2013, instanța a acordat custodia ambilor părinți, a stabilit locuința copilului la mamă și a stabilit modalitățile de vizită ale tatălui. Reclamantul a făcut apel, solicitând un drept de vizită mai extins.

Într-o hotărâre din 19 martie 2014, instanța de apel a respins solicitarea reclamantului.

Reclamantul a contestat această decizie. Procedura este încă pendinte în fața Curții de Casație.

Invocând articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie), reclamantul  s-a plâns că instanțele naționale nu au protejat dreptul său de vizită, subminând astfel în mod iremediabil relația cu fiica sa.

Aprecierea CEDO

Curtea observă că, în speță, reclamantul nu-și poate vedea fiica în mod liber din 30 aprilie 2010 și că în primele douăsprezece luni de la declanșarea procedurii, instanțele naționale au permis mamei să decidă în mod unilateral termenii de vizita. Prin urmare, instanțele naționale au permis mamei ca, prin comportamentul său, să împiedice stabilirea unei relații veritabile între reclamant și fiica sa.

CEDO consideră că, în adoptarea unei decizii care afectează drepturile garantate de articolul 8 din Convenție, este necesară o diligență suplimentară și promptitudine. Miza procedurii pentru reclamant impunea ca aceasta să fie tratată de urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile pentru relația dintre fetiță și tatăl ei, care nu locuiește cu ea. Curtea reamintește că pierderea contactului părintelui cu un copil foarte mic poate duce la o deteriorare tot mai mare a relației.

În plus, CEDO constată că instanța de apel a respins cererea reclamantului pe baza rezultatelor raportului de expertiză anterior, fără a lua în considerare că fetița a început să-și vadă tatăl în mod regulat și să solicite actualizarea raportului pentru a verifica care era situația copilului și relația sa cu reclamantul.

Din cauza deficiențelor constatate în desfășurarea acestor proceduri, Curtea nu poate considera că autoritățile italiene au luat toate măsurile necesare care erau de așteptat în mod rezonabil pentru a se asigura reclamantului menținerea unei relații de familie cu copilul său. Prin urmare, Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 8 din Convenție.

Cuvinte cheie: > >

Comentarii