CEDO. Libertatea de exprimare a notarului public

21 martie 2017 CEDO

În hotărârea din 21 martie 2017 în cauza Ana Ioniță împotriva României (cererea nr. 30655/09), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, că nu a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție.

Situația de fapt

Reclamanta, Ana Ioniță, este notar public. Aceasta a contestat sancțiunile disciplinare ale autorității profesionale considerând că i-au încălcat libertatea de exprimare.

În ianuarie 2006, comisia disciplinară a UNNPR (Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania) a sancționat-o disciplinar pe reclamantă cu mustrare pentru nereguli în activitatea sa și neplata taxelor profesionale.

În iulie 2006, a fost suspendată din funcție. În august 2006, după achitarea sumelor datorate, dna Ioniță a fost reînvestită prin ordin al Ministerului  de Justiție.

În septembrie 2006, în timp ce lua parte la o dezbatere televizată, reclamanta a afirmat că nu este de acord cu taxa profesională percepută de către UNNPR și a criticat conducerea UNNPR si a Camerei Notarilor din Bacău (CNB), a cărei membru era. Într-o decizie din ianuarie 2007, comisia disciplinară a UNNPR a dispus suspendarea reclamantei ca notar pentru o perioadă de patru luni, pentru motivul că declarațiile sale la televiziune au pus la îndoială onoarea și integritatea profesională a notarilor și a lezat imaginea UNNPR și CNB.

Citeste mai mult  CEDO. Hotărâre de condamnare în apel în lipsa audierii acuzatului, după achitare în primă instanță. Respectarea dreptului la un proces echitabil

Reclamanta a contestat decizia de sancționare, fără succes însă.

Aprecierea CEDO

Curtea observă că afirmațiile nu au fost făcute în cadrul unei dezbateri publice cu privire la chestiuni de interes general, în ceea ce privește notarii – zonă în care limitele privind libertatea de exprimare sunt interpretate restrictiv.

La fel ca instanțele naționale, Curtea consideră că acuzațiile aduse de reclamantă, care au fost formulate în general, fără a fi susținute de niciun element de probă au constituit prin gravitatea și tonul lor, atacuri personale gratuite la adresa liderilor ordinului notarilor.

Reclamanta a acuzat în special președintele CNB că a făcut parte din poliția politică în perioada comunistă precum și că a comis în cadrul funcțiilor sale anterioare, abuzuri legate de achiziții publice sau privind atribuirea custodiei copilului său. De asemenea, ea a acuzat președintele UNNPR că ar fi amenințat o terță persoană. Curtea notează că având în vedere gravitatea afirmațiilor, baza factuală trebuia sa fie solidă. Curtea reţine dincolo de faptul că acuzațiile nu aveau nici o legătură cu taxele percepute, reclamanta nu a furnizat nicio dovadă care să le susțină nici în timpul dezbaterii televizate și nici mai târziu, în fața instanțelor naționale.

Citeste mai mult  CEDO. Libertatea de exprimare a unui partid politic

În plus, Curtea observă, ca și instanțele naționale, că reclamanta a formulat acuzații grave înainte ca procedurile naționale pentru verificarea legalității taxelor profesionale în cauză să fie finalizate.

De asemenea, Curtea ia în considerare impactul potențial al mediului de transmitere a acuzațiilor, care are o anume importanță atunci când vine vorba de libertatea de exprimare, mass-media audiovizuale având efecte neîntârziate și mai puternice decât presa scrisă.

În ceea ce privește aprecierea proporționalității ingerinței cu scopul legitim urmărit, Curtea observă că, în speță, reclamanta a fost suspendată din funcție timp de patru luni și remarcă faptul că nu i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cea mai gravă, dreptul intern prevăzând excluderea din profesie. Mai mult decât atât, se pare că Comisia de disciplină a UNNPR nu a aplicat cea mai lungă suspendare, care putea fi de până la șase luni, ceea ce reflectă preocuparea acestui corp de a aplica o sancțiune proporțională. Având în vedere cele menționate anterior, conținutul acuzațiilor aduse de reclamantă și faptul că primise deja o mustrare pentru neplata taxelor, Curtea consideră că sancțiunea aplicată reclamantei nu a fost disproporționată.

Citeste mai mult  CEDO. Cauza Beraru împotriva României. Condamnare întemeiată pe înregistrări cu autenticitate contestată

În concluzie, în speță, Curtea notează că instanțele naționale au  pus în balanță interesele conflictuale când au decis că reclamanta a depășit limitele criticii acceptabile. Astfel, autoritățile naționale nu au depășit marja lor de apreciere în sancționarea reclamantei. Prin urmare, nu a fost încălcat art. 10 din Convenție.

Cuvinte cheie: > >