CEDO. Protecția imaginii acuzatului în timpul procesului penal

21 septembrie 2017 CEDO

În hotărârea din 21 septembrie 2017 în cauza Axel Springer SE și RTL Television GmbH împotriva Germaniei (cererea nr. 51405/12), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în unanimitate, a decis că nu a fost încălcat articolul 10 (libertatea de exprimare) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Cauza se referă la plângerea a două societăți mass-media cu privire la un ordin judecătoresc care le-a interzis publicarea imaginilor în care ar fi putut fi identificat cel acuzat de săvârșirea infracțiunii de omor.

Situația de fapt

Reclamantele, două companii germane, acopereau mediatic procedura penală împotriva unui tânăr care a mărturisit poliției că și-a ucis părinții și a fost acuzat de crimă în iunie 2010.

Potrivit opiniei unui expert psihiatric obținute de către procuror, acuzatul suferea de tulburare de personalitate schizoida la momentul săvârșirii infracțiunii. Fotoreporteri ai celor două companii au participat la audierile de la Curtea regională din Potsdam. Înainte de începutul primei ședinței din 11 ianuarie 2011, judecătorul a informat jurnaliștii că fața acuzatului va trebui să fie neidentificabilă în imaginile ce vor fi publicate.

La câteva zile după prima ședință, judecătorul a trimis o decizie motivată unui număr de jurnaliști inclusiv celor care lucrau pentru companiile reclamante, decizie prin care înștiința că doar jurnaliștilor înregistrați la instanță și care au dat asigurări că vor face fața acuzatului neidentificabilă, li s-a permis să filmeze sau să facă fotografii. Decizia menționa, în special că, drepturile de personalitate ale acuzatului care nu a fost niciodată subiectul atenției publice și care a solicitat în mod expres ca identitatea sa să fie ascunsă, prevalează asupra interesului public de a fi informat.

Aprecierea CEDO

CEDO a constatat că nu a fost încălcat articolul 10.

Curtea a considerat că judecătorul a abordat conflictul dintre interesele opuse și a aplicat dispozițiile relevante în temeiul legislației naționale prin cântărirea cu atenție a aspectelor importante ale cauzei. În special, decizia a fost proporțională cu scopul legitim urmărit, și anume de a proteja drepturile de personalitate ale acuzatului în timpul procesului în cursul căruia trebuia să fie prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăției sale, iat restricția privind reportajul nu a fost deosebit de severă. Fotografierea ca atare nu a fost limitată; decizia a interzis doar publicarea de de fotografii în care acuzatul ar fi putut fi identificat.

Mai mult decât atât, a existat doar un grad limitat de interes public în procesul penal, iar informațiile cu privire la aspectul fizic al acuzatului nu ar fi putut contribui în mod semnificativ la dezbaterea cazului.

Fără îndoială, acuzatul nu era o figură publică. În timp ce fotografii cu el au fost înainte de ședință publicate în unele ziare germane, aceste imagini l-au prezentat la o varsta mult mai mică și, prin urmare, nu a permis publicului să-l identifice.

Acuzatul nu a căutat atenția mass-media și nu a făcut nici un comentariu public. Dimpotrivă el a cerut în mod expres să nu fie posibilă identificarea sa în cadrul reportajelor.

În ceea ce privește faptul că a mărturisit crima, atât la poliție cât și la începutul procesului, Curtea a constatat că o mărturisire, în sine, nu elimină protecția prezumției de nevinovăție în timpul unui proces. Acest lucru se aplica cu atât mai mult cu cât acuzatul suferea de o tulburare de personalitate schizoida, iar instanța penală trebuia să revizuiască cu atenție mărturisirea pentru a confirma că a fost corectă și de încredere.

În cele din urmă, trebuie să se ia în considerare faptul că publicarea imaginilor în care ar putea fi identificat un inculpat ar putea avea implicații negative asupra reabilitării sociale de mai târziu, dacă acesta este condamnat.

Cuvinte cheie: > > > >

Comentarii