În hotărârea din 7 martie 2017 (definitivă la 7 iunie 2017) în cauza Cerovšek și Božičnik împotriva Sloveniei (cerererile nr. 68939/12 și 68949/12), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție.
Cauza privește motivarea hotărârii de condamnare de către judecători care nu au participat la proces.
Reclamanții au fost judecați și condamnați pentru furt de către un singur judecător. Judecătorul s-a pensionat după pronunțarea verdictelor și fără a motiva hotărârea. Trei ani mai târziu, doi judecători, care nu au participat la proces, au dat o hotărâre scrisă în baza celor lucrărilor existente la dosar. Condamnarea reclamanților a fost confirmată în apel, fără nici o reexaminare directă a probelor.
CEDO a reamintit că motivarea hotărârii este importantă pentru asigurarea bunei administrări a justiției și pentru prevenirea arbitrarului. Înţelegerea acuzatului cu privire la condamnarea sa provine, în primul rând, din motivele oferite în hotărârile judecătoreşti. Judecătorul trebuie să indice cu o claritate suficientă motivele pe care acesta şi-a întemeiat hotărârea. De asemenea, hotărârile motivate urmăresc scopului de a demonstra părţilor că acestea au fost auzite, şi, astfel, să contribuie la o acceptare mai uşoară de către aceştia a deciziei. Suplimentar, acestea obligă judecătorii să-şi bazeze hotărârile pe argumente obiective şi să protejeze drepturile apărării.
După cum se recunoaște prin principiul urgenței în cadrul procedurilor penale, examinarea de către judecător a conduitei martorilor și a reclamanților și evaluarea credibilitații lor trebuie să fi constituit un element important dacă nu decisiv, în stabilirea faptelor ce au dus la condamnarea reclamanților, astfel că judecătorul ar fi trebuit să ofere în scris motivele care să justifice verdictele.
În ceea ce privește problema dacă pensionarea judecătorului, care ar fi reprezentat motivul pentru lipsa redactării hotărâri, motiv ce a dat naștere unor circumstanțe excepționale pentru abaterea de la procedura internă standard, Curtea a considerat judecătorul a cunoscut dinainte data pensionării sale astfel că acesta ar fi putut să ia măsuri, fie să termine dosarul reclamanților singur sau să implice un alt judecător în cadrul procesului într-o etapă anterioară.
Cauza nu a fost deosebit de complexă iar reclamanții și-au făcut cunoscută intenția de a face apel, de îndată ce soluția era pronunțată. Asta înseamnă că judecătorul trebuia să fie conștient de faptul că trebuia să ofere o motivare în scris. Curtea a considerat deosebit de frapant că, în ciuda unui termen legal de treizeci de zile, motivele scrise nu au fost furnizate timp de aproximativ trei ani după pronunțarea soluției. Singura modalitate de a compensa incapacitatea judecătorului de a motiva hotărârea de condamnare a reclamanților ar fi fost o rejudecare, declară CEDO.
Când judecătorul s-a pensionat, verdictele erau deja pronunțate, iar declarațiile reclamanților și ale martorilor au constituit informații relevante.
Instanța superioară a menținut hotărârea primei instanțe, fără administrarea directă a vreunei probe, astfel că deficiența în cauză nu a fost remediată.
Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție.
Cuvinte cheie: cauza Cerovšek și Božičnik împotriva Sloveniei > CEDO > dreptul la un proces echitabil
