CEDO. Sistemul de drept penal din România. Caracterul inadecvat al anchetei în cazul unei fete violate

24 mai 2016 CEDO

Marți, 24 mai 2016, în hotărârea pronunțată în cauza IC împotriva României (cererea nr. 36934/08), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Cauza se referă la caracterul inadecvat al anchetei în cazul alegației de viol a unei fete în vârstă de 14 de ani.

Situația de fapt

Reclamanta IC, în vârstă de 14 ani, la momentul respectiv, susține că a fost violată la 13 ianuarie 2007.

Participând la un priveghi, ea susține că a fost prins de trei adolescenți pe drum și dus la un bărbat, MC, care o aștepta în grădina unei clădiri părăsite și violată. Alți doi bărbați au fost de asemenea prezenți; unul, ACL, a încercat să o violeze și celălalt, cu toate că a intenționat să aibă relații sexuale cu ea, în cele din urmă a decis să o ajute și a dus-o înapoi în casa unde avea loc priveghiul.

Tatăl reclamantei, aflând că fiica sa a fost violată, a alertat imediat poliția și a doua zi au depus o plângere oficială.

În timpul anchetei ulterioare, cei șase bărbați implicați în incident au susținut că tânăra a consimțit a avea relatii sexuale. Procurorul, acceptând această explicație, l-a pus sub acuzare  pe MC pentru infracțiunea de act sexual cu un minor și pe ACL pentru tentativă. În plus, procurorul a considerat că cei trei adolescenți implicați nu ar fi putut cunoaște intențiile lui MC și, prin urmare, a constatat că nu aveau nici o răspundere penală în acest caz.

Citeste mai mult  CEDO condamnă România - 17 februarie 2015

Procedurile penale împotriva celui de-al treilea bărbat rămas au fost întrerupte deoarece nu a avut relații sexuale cu fata.

MC și ACL au fost găsiți vinovați și condamnați (3 ani, respectiv 18 luni), dispunându-se  suspendarea executării pedepsei.

***CEDO. Răspunderea statului pentru pasivitatea în protejarea femeilor împotriva violenței în familie***

Procurorul și instanțele și-au întemeiat, în esență, concluziile pe declarațiile presupușilor violatori, care au susținut că nu au forțat fata în nici un fel, coroborat cu faptul că trupul fetei nu a prezentat semne de violență, astfel cum a fost atestat de un certificat medical, și de faptul că nu a cerut ajutor sau nu a spus imediat prietenelor ei despre presupusul abuz. Autoritățile nu au abordat probele medicale prezentate cu privire la trauma suferită de reclamantă, care a fost internată într-un spital de psihiatrie de trei ori de la incident cu anxietate, tulburare de somn, dureri de cap si depresie si, in februarie 2007, diagnosticată cu o dizabilitate intelectuală ușoară (IQ 68). Nu au abordat nici solicitările ei ca incidentul să fie examinat ca viol.

În fața CEDO, reclamanta s-a plâns că, întrucât nu a existat nici o dovadă fizică de agresiune, sistemul de justiție penală din România a înclinat să-i creadă pe cei care au abuzat-o mai degrabă, decât pe ea. Mai mult decât atât, autoritățile, au refuzat să ia în considerare vârsta ei și vulnerabilitatea fizică /psihică, și nu au arătat vreo preocupare privind necesitatea de a o proteja ca minor.

Citeste mai mult  Romania condamnata de CEDO in alte 2 cauze pentru incalcarea art. 3 din Conventie

Aprecierea Curții

Curtea a considerat că autoritățile au pus nejustificat accent pe lipsa dovezii că reclamanta nu a opus rezistență în timpul incidentului. Atât procurorul și instanțele naționale și-au întemeiat concluziile doar pe baza declarațiilor date de presupușii violatorii, coroborat cu faptul că trupul reclamantei nu prezenta nici un semn de violență și că aceasta nu a cerut ajutor și nu a spus imediat prietenelor ei despre presupusul abuz.

Mai mult decât atât, autoritățile nu au adoptat o abordare dependentă de context. In special, în nici un punct în timpul procesului nu au audiat persoane cunoscute reclamantei și presupușilor violatori (cum ar fi prieteni, vecini sau profesori) pentru a evalua credibilitatea declarațiilor lor și nici nu solicitat un aviz de la un psiholog.

De asemenea, circumstanțele personale nu au fost luate în considerare de către procurori și judecători, cum ar fi ușoara dizabilitate intelectuală, vârsta ei fragedă sau faptul că incidentul, care implică trei bărbați, a avut loc noaptea pe vreme rece –  factori care sporesc vulnerabilitatea.

Într-adevăr, o atenție deosebită ar fi trebuit să fie axată analiza valabilității consimțământului reclamantei  cu privire la actele sexuale în lumina dizabilității intelectuale ușoare, așa cum a fost diagnosticată în februarie 2007.

Citeste mai mult  CEDO. Dreptul la viață privată vs. libertatea de exprimare. Decizia instanțelor de a cenzura fotografia unui tânăr ținut captiv și torturat

Materiale internaționale privind situația persoanelor cu handicap, subliniază faptul că rata faptelor de abuz și violență comise împotriva persoanelor cu handicap este considerabil mai mare decât rata pentru populația generală. În acest context, natura abuzului sexual împotriva reclamantei era în așa fel încât existența unor mecanisme de detectare și raportare utile erau fundamentale pentru punerea în aplicare efectivă a legislației penale în domeniu și acces la măsuri adecvate.

***CEDO. Percheziție domiciliară și ridicare de bunuri personale. Ingerințe în dreptul la respectarea vieții private și a domiciliului contrare Convenției***

Mai mult decât atât, aceste deficiențe au fost agravate de faptul că instanțele nu au dispus nicio evaluare psihologică, în vederea obținerii unei analize de specialitate a reacțiilor reclamantei având în vedere vârsta ei fragedă. În același timp, autoritățile nu au avut în vedere probele medicale privind trauma suferită în urma incidentului.

In concluzie, fără a exprima o opinie cu privire la vinovăția celor trei bărbați implicați în incident, Curtea a constatat că investigarea cazului a fost deficitară, în special datorită incapacității statului de a aplica în mod eficient sistemul de drept penal pentru pedepsirea tuturor formelor de viol și abuz sexual.

Prin urmare, a fost încălcat articolul 3 din Convenție.

Curtea a considerat că România trebuie să plătească reclamantei 12.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.

Cuvinte cheie: >