Cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată. Situaţia cheltuielilor de judecată efectuate în noul dosar

16 decembrie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

”În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, chiar dacă art. 453 C.proc.civ. dă dreptul părţii ce a avut câştig de cauză să solicite obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată suportate (aceasta fiind îndrituită să le pretindă în cadrul respectivului dosar sau pe cale separată), partea care a căzut în pretenţii nu poate fi obligată, de regulă, şi la plata cheltuielilor solicitate cu acelaşi titlu şi efectuate cu ocazia introducerii, pe cale separată, a cererii de chemare în judecată având ca obiect sumele avansate iniţial.

Astfel, cheltuielile suportate cu această din urmă cerere nu se mai datorează culpei părţii ce a pierdut procesul, fiind, din contră, expresia libertăţii de alegere a căii de recuperare a cheltuielilor de judecată iniţiale. Or, dacă legea conferă părţii care a avut câştig de cauză dreptul de alegere a modalităţii de a solicita cheltuielile avansate, nu înseamnă că instituie şi obligaţia părţii adverse de a suporta cheltuieli de judecată pe care nu le-a determinat, prin atitudinea sa culpabilă (a se vedea, în acelaşi sens, şi sentinţa civilă nr. 6898/21.05.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti).

Deşi reclamanta a solicitat în procesul primar, în faza de recurs, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar Curtea de Apel a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere, pârâtul nu ar putea fi ţinut, în principiu, nici în această ipoteză la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cel de-al doilea dosar, câtă vreme omisiunea este imputabilă în mod exclusiv instanţei de judecată. Această opinie este împărtăşită şi de către legiuitor, care, acordând petentului posibilitatea de a cere completarea hotărârii (art. 444 C.proc.civ.), statuează că, dacă cererea de completare ar fi admisă, cheltuielile făcute de parte în cea din urmă cerere ar fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii (art. 447 C.proc.civ.), iar nu de către partea adversă.” (Judecătoria Orșova, Sentința civilă nr.2040/2015, definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii

  1. Cred ca problema cheltuielilor de judecata solicitate pe cale separata are o abordare jurisprudentiala gresita deoarece nu exista niciun argument legal care sa sustina o astfel de solutie. Uneori, cauzele sunt ff complicate iar porblema cheltuielilor de judecata poate constitui in sine o problema substantiala in cadrul judecatii, unele din costuri (din motive independente de parti) nefiind in situatia de a putea fi probate la termenul la care se solutioneaza cauza (ex. partea nu a putut efectua plata onorariului fiindca contul bancar a fost blocat, plata urmand a fi efectuata ulterior deblocarii care urmeaza a se realiza dupa pronuntarea hotararii).
    Situatia solicitarii cheltuielilor de judecata in dosare separate au la baza o lipsa de responsabilitate din partea celor care trebuie sa adopte decizii de management la nivelul debitorilor si care paseaza aceasta responsabilitate catre instanta. Acest lucru se menifesta in special la nivelul insittutiilor de stat care au tendinta de a delega responsabilitatea „protejarii” patrimoniului institutiei catre instante.
    Cererea avand ca obiect daune decurgand din cheltuielile de judecata solicitate separat este astfel o cerere principala in care instanta trebuie sa analizeze daca cheltuielile au fost efectuate si sunt justificate si nu daca ele puteau fi cerute pe calea procesului principal. Trebuie sa avem in vedere ca anterior oricarei cereri in justitie, partile pot sa rezolve problema pe cale amiabila sau cel mai tarziu pana la prima zi de inatisare. Nimic nu impiedica paratul intr-o astfel de cauza sa recunoasca debitul solicitat si sa-l si plateasca in conformitate cu prevederile art. 1522 (5) C civ. Daca debitorul nu plateste atunci, vina initierii litigiului ii apartine in exclusivitate si noile cheltuieli pot si trebuie sa fie retinute in sarcina sa. Atitudinea unor functionari cu functii de decizie care transmit problemele genereaza in mod absurd litigii, lipsita de o minima diligenta si implicare in folosirea judicioasa a fondurilor institutiilor publice a condus la aceasta situatie si a transferat catre instanta o parte din prerogativele si atributiile respectivului functionar nediligent.

    Comentariu de către Gabi pe 30 ianuarie 2017 la 10:15

  2. Draga Gabi, explica-mi si mie cum poate o institutie publica recunoaste si achita un debit care nu a fost stabilit? Hotararea din dosarul in care se solicita cheltuielile pe cale separata este obligatorie pentru achitarea unor cheltuieli de judecata in acest caz. De ce ar trebui sa se plateasca cheltuieli de judecata de doua ori doar pentru ca avocatul sau partea omite sa le ceara in cadrul unui litigiu? Unde e culpa institutiei publice care nu poate achita un debit inainte ca acesta sa fi fost stabilit printr-un titlu executoriu. Stiu ca ti-ar place sa incasezi doua onorarii in loc de unul 😉

    Comentariu de către Cristi pe 26 iunie 2017 la 13:10