Clauza leonină în contractul de asociere în participaţie

10 octombrie 2018 Drept Civil Jurisprudenta

Clauza din contractul de asociere în participație care instituie o cotă minimă de participare la profit reprezintă o clauză leonină. Conform art 1953 alin 5 cod civil „orice clauză care stabileşte un nivel minim de beneficii garantat pentru unul sau unii dintre asociaţi este considerată necsrisă”. 

Clauza reputată ca nescrisă nu produce efecte juridice, legiuitorul stabilind că ea este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale aplicabile, întocmai ca şi clauza lovită de nulitate parţială. Efectul clauzei nescrise se produce de drept, deci considerarea ca nescrisă a clauzei operează de drept, ceea ce face insignifiantă voinţa părţilor contractante cu privire la acest aspect.

”Instanţa a constatat întemeiate apărările referitoare la natura clauzei care instituie o cotă minimă de participare la profit, ca fiind o clauză leonină. Conform art. 2 din contractul de asociere în participaţiune, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional, asociatul secund, apelanta din prezenta cauză se obligă să achite lunar către asociatul prim cota minimă de participare în sumă de 2500 lei. Rezultă astfel că în beneficiul reclamantei pârâte este stabilită o cotă minimă de participare, de 2500 lei lunar, care aşa cum a afirmat intimata reclamantă disimulează de fapt o chirie lunară pentru spaţiul adus ca aport de intimată, deşi perceperea unei astfel de chirii nu este compatibilă cu natura contractului de asociere în participaţiune. Obiectul prezentei cauze poartă exact asupra acestei cote minime, deşi aşa cum am arătat un act adiţional prin care să fie stabilită nu a fost încheiat.

Din analiza acestui text reiese că prin aceste clauze s-a stabilit că indiferent de rezultatul exerciţiului financiar, in sensul existenţei sau nu a profitului ori a unei pierderi, asociatul prim, şi anume reclamanta intimată va primi o cotă minimă de profit, evitând astfel participarea la pierderi. Cu alte cuvinte, chiar şi în ipoteza în care asocierea înregistrează pierderi, reclamanta intimată va avea dreptul la o anumită sumă stabilită în funcţie de valoarea chiriei ce ar putea fi percepută pentru închirierea imobilului, evitând astfel suportarea pierderilor. Concluzionând, prin stabilirea obligaţiei apelantei de plată către intimata reclamantă a unei cote minime de participare la profit, reclamanta intimată este exclusă de la participarea la pierderi, prin aceea că lunar va primi o cotă de profit, chiar şi în anii în care asocierea înregistrează pierderi.

Conform art 1953 alin 5 cod civil „orice clauză care stabileşte un nivel minim de beneficii garantat pentru unul sau unii dintre asociaţi este considerată necsrisă”. Acest articol interzice clauza leonină care este, conform definiţiei, „clauza din contractul de societate prin care unul dintre asociaţi îşi stipulează totalitatea câştigurilor sau prin care se stabileşte ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie absolviți de pierderi.” Clauza reputată ca nescrisă nu produce efecte juridice, legiuitorul stabilind că ea este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale aplicabile, întocmai ca şi clauza lovită de nulitate parţială. Considerarea unei clauze ca nescrisă poate fi privită atât ca o sancţiune, cât şi ca un remediu contractual. Dacă pornim de la faptul că efectul său, stabilit de art. 1255 alin. (2) şi (3) Cod civil, care constă în înlocuirea de drept a clauzei cu dispoziţiile legale aplicabile, este evident faptul că prin considerarea clauzei ca nescrisă se urmăreşte evitarea nesocotirii legii. Prin urmare, ea pare, la prima vedere, o sancţiune îndreptată împotriva părţii sau părţilor dintr-un contract care încalcă o normă imperativă, stipulând în contract o clauză ilicită.

Astfel, considerarea ca nescrisă a unei clauze este o sancţiune, dar în acelaşi timp şi un remediu, cele două noţiuni nefiind neapărat contradictorii, deoarece instituţia poate fi privită ca o sancţiune din punct de vedere al necesităţii respectării legii şi ca un remediu din punct de vedere al necesităţii salvării contractului. Efectul clauzei nescrise se produce de drept, deci considerarea ca nescrisă a clauzei operează de drept, ceea ce face insignifiantă voinţa părţilor contractante cu privire la acest aspect.

Faţă de aceste considerente, având în vedere prevederile art 1953 alin 5 cod civil şi stipularea de către părţi a unei cote minime de participare la profit, instanţa constatată că ne aflăm în prezenţa unei clauze leonine, care este considerată nescrisă. Având în vedere consecinţele juridice ale sancţiunii de a considera o clauză ca nescrisă, care conduc la inaplicabilitatea clauzei respective şi lipsirea sa de efecte juridice, instanţa constată că reclamanta nu este îndreptăţită să formuleze vreo pretenţie împotriva apelantei pârâte în temeiul clauzei prev de art 2 din contractul de asociere în participaţiune, aşa cum a fost modificat prin actul adițional. Altfel spus, în temeiul clauzei nescrise în beneficiul reclamantei nu a luat naştere nici un drept care să poată fi valorificat pe calea unei acţiuni în justiţie, din moment ce aceasta este considerată ca nescrisă, adică inexistentă.” (Tribunalul Constanța, Decizia civilă nr. 410 din 16 martie 2018, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >

Comentarii