Art. 1.010. Anularea ofertei reale, urmata de consemnatiune

(1) Dupa consemnare, executorul judecatoresc va constata, printr-o incheiere data fara citarea partilor, efectuarea platii si liberarea debitorului. Incheierea se comunica creditorului in termen de 5 zile de la intocmirea acesteia.

(2) In termen de 15 zile de la comunicarea incheierii prevazute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea conditiilor de validitate, de fond si de forma ale ofertei de plata si consemnatiunii, la judecatoria in circumscriptia careia s-a facut consemnarea. Hotararea poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare.

(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnarii platii, in afara de cazul in care se anuleaza oferta de plata si consemnatiunea.

In cazul in care comunicarea incheierii catre creditor a fost facuta la o adresa indicata cu rea credinta de debitor, remediul consta in repunerea creditorului in termenul pentru formularea cererii de anulare. Dispozitiile speciale din aceasta materie se vor completa cu prevederile generale referitoare prevazute de cod pentru procedura contencioasa. [P. Piperea in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii. Editura C.H. Beck. Bucuresti 2012, p. 970]

”Procedura ofertei reale de plata si consemnatiunii este reglementata atat de Noul Cod de procedura civila (art.1005-1012), cat si in Noul Cod civil (art.1510-1515, 1524), cu scopul de a acorda posibilitatea debitorului de buna-credinta de a se libera fata de creditor, in cazul in care acesta din urma refuza in mod nejustificat primirea platii. Aceasta procedura poate fi realizata in doua modalitati distincte: a) pe cale principala, din initiativa debitorului obligatiei de plata/predare si prin intermediul executorului judecatoresc (art.1006-1009 NCPC); b) pe cale incidentala, in timpul derularii unui proces, in fata oricarei instante si in orice stadiu al judecatii (art.1010 NCPC).
Din intreaga reglementare actuala rezulta cu claritate ca efectele juridice ale ofertei reale de plata urmata de consemnatiune de a libera pe debitor si de a tine loc de plata nu se produc in cazul in care oferta este nula pentru vicii de fond si de forma.
Pentru a produce efectul liberatoriu este necesar ca oferta de plata sa indeplineasca conditiile formale si sa fie reala, iar din punct de vedere procedural sa fie respectate etapele procedurii de consemnare, astfel cum sunt acestea reglementate de art.1006-1009 NCPC (in cazul in care oferta de plata a fost realizata pe cale principala, din initiativa debitorului obligatiei de plata/predare si prin intermediul executorului judecatoresc).
In conformitate cu dispozitiile art.1009 alin.1 NCPC, “Dupa consemnare, executorul judecatoresc va constata, printr-o incheiere data fara citarea partilor, efectuarea platii si liberarea debitorului. Incheierea se comunica creditorului in termen de 5 zile de la intocmirea acesteia”, la alineatul 2 fiind stipulat ca „In termen de 15 zile de la comunicarea incheierii prevazute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea conditiilor de validitate, de fond si de forma ale ofertei de plata si consemnatiunii, la judecatoria in circumscriptia careia s-a facut consemnarea. Hotararea poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare”.
Fata de aceste dispozitii legale, actul care semnifica finalizarea procedurii si liberarea debitorului si care va face dovada deplina despre efectuarea platii este incheierea emisa de executorul judecatoresc in conditiile art.1009 alin.1 NCPC. Aceasta incheiere nu are caracter jurisdictional si se da fara citarea partilor, dupa ce executorul judecatoresc verifica conditiile formale ale procedurii, urmand ca in termen de 5 zile de la data intocmirii sa o comunice creditorului, in vederea unei eventuale contestari de catre acesta. Daca creditorul nu formuleaza in termenul legal imperativ de 15 zile actiune prin care sa conteste incheierea emisa de executorul judecatoresc, oferta si consemnatiunea devin perfecte, fiind considerate acceptate de creditor, si isi produc pe deplin efectul de liberare a debitorului la data consemnarii platii, cu exceptia situatiei in care se anuleaza oferta de plata si consemnatiunea (art.1009 alin.3 NCPC).
In cazul in care se formuleaza actiune in anularea incheierii data de executorul judecatoresc, actul final al procedurii va fi hotararea judecatoreasca, cu urmatoarea distinctie: 1. daca cererea creditorului este admisa, intreaga procedura va fi invalidata, existand, dupa caz, posibilitatea reluarii acesteia, actele anterioare facute de debitor in vederea platii in cadrul procedurii invalidate ramanand fara nicio semnificatie; 2. daca cererea in anulare este respinsa pe fondul sau, in sensul verificarii de catre instanta judecatoreasca a tuturor conditiilor de legalitate a incheierii executorului judecatoresc si de realizare a ofertei de plata, hotararea pronuntata va fi actul final care atesta doar finalizarea procedurii, incheierea executorului judecatoresc fiind actul liberarii debitorului prin aceasta procedura a carei legalitate a fost verificata in cadrul actiunii in anulare.
Analizand inscrisurile care se regasesc in dosar in raport de dispozitiile legale mai sus citate, instanta retine ca executorul judecatoresc nu a procedat la intocmirea incheierii prevazute la art.1009 alin.1 NCPC, astfel ca exercitarea actiunii in anulare de catre reclamant inainte de constatarea prin incheiere de executorul judecatoresc a efectuarii platii si liberarii debitorului este in aceste conditii in mod vadit inadmisibila.
In acest sens, instanta retine ca un creditor nu poate formula actiunea in anulare decat impotriva incheierii emise de executorul judecatoresc in cadrul acestei proceduri, asa cum se prevede in mod imperativ la art.1009 alin.2 NCPC, urmand ca analizarea conditiilor de validitate, de fond si de forma ale ofertei de plata si consemnatiunii, precum si a motivelor invocate de creditor in sustinerea actiunii in anulare, sa fie efectuata de judecatorie odata cu verificarea legalitatii incheierii intocmite de executorul judecatoresc.
Fata de considerentele de fapt si de drept prezentate, instanta, constatand ca reclamantul-creditor a exercitat aceasta cale de contestare fara sa existe o incheiere intocmita de executorul judecatoresc prin care s-a constatat efectuarea platii si liberarea debitorilor-parati, in cauza nefiind asadar indeplinita cerinta de admisibilitate prevazuta de art.1009 alin.2 NCPC pentru actiunea in anulare, va respinge cererea reclamantului., ca fiind inadmisibila.” [Judecatoria Sectorului 1 București, Sentința civila nr. 13420/2014, portal.just.ro]
NOTA: Dupa republicarea Codului de procedura civila, art. 1005 a devenit art. 1006 s.a.m.d.