(1) Daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica dobanda legala penalizatoare, calculata potrivit dispozitiilor legale in vigoare. Rata de referinta a dobanzii legale in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica pe intregul semestru.
(2) Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.
Ordonanță de plată. Reducerea penalităților de către instanță. În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, calculate, instanţa pleacă de la următoarele principii:
– creditoarea nu justifică în nici un fel cuantumul penalităţilor solicitate. Art. 1531 CC, arată că este îndreptăţit creditorul să obţină repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării.
– clauzele contractuale, deşi în mod evident, favorizau creditoarea, deoarece putea să solicite rezilierea la momentul neplăţii primei facturi scadente, aceasta nua respectat clauzele convenite, prestând în continuare serviciile, deşi nu mai avea această obligaţie pentru neexecutarea obligaţiei corelative din partea debitoarei. Instanţa reţine pactul comisoriu de gradul 4 prevăzut de părţi.
– penalităţile stabilite nu reprezintă o limită rezonabilă a ceea ce înseamnă prejudiciul cauzat prin neachitarea la termen a facturilor emise.
– părţile nu au prevăzut în contract posibilitatea ca penalitatea să poată depăşi debitul datorat. Dimpotrivă, părţile au convenit ca şi măsură de limitare a eventualului dublu prejudiciu (creditoarea, prin neprimirea sumei, debitoarea, prin posibilitatea de a achita penalităţi care însemnau anual 365% (1% X 365 zile)), rezilierea contractului după neachitarea primei facturi. Este cert însă că prestaţia a continuat, deşi contractual, obligaţia nu mai exista, debitoarea semnaând toate celelalte facturi emise.
– factura privind penalităţile, nu este nici semnată, nici ştampilată de către debitoare. Sub aspect contractual, părţile nu au prevăzut modalităţile în care urmau să fie facturate penalităţile, tocmai pentru existenţa pactului comisoriu menţionat şi la care, de fiecare dată au făcut referire.
Art. 1541 al. 1 lit. b CC, da dreptul instanţei de a reduce penalitatea, atunci când aceasta este vădit excesivă faţă de prejudiciul suferit de creditor.
Al. 2 arată că penalitatea trebuie să rămână superioară obligaţiei principale, aceasta însemnând că nu poate fi redusă sub cuantumul acesteia.
Văzând şi lipsa de opoziţie a debitoarei, care nu a formulat întâmpinare, dar şi faptul că părţile nu au respectat, fiecare în parte, contractul negociat, prima prestând, cea de a doua, beneficiind de prestaţie, peste clauzele care arătatu că rezilierea contractului intervine de plin drept, în mod unilateral şi fără intervenţia instanţei, vom proceda la reducerea cuantumului penalităţii până la concurenţa debitului principal. [Judecătoria Buzău, Hotărârea nr. 10/2015, portal.just.ro]