(1) Cand legea prevede darea unei cautiuni, suma datorata de parte cu acest titlu se stabileste de catre instanta in conditiile legii si se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank – S.A. sau la orice alta institutie de credit care efectueaza astfel de operatiuni, pe numele partii respective, la dispozitia instantei sau, dupa caz, a executorului judecatoresc.
(2) Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, nu va putea depasi suma de 10.000 lei.
”In procedura interna nu este reglementata o cale de atac separata de fond impotriva modului de stabilire a cautiunii judiciare, sens in care sunt de observat dispozitiile de drept comun din art. 1057-1064 C.proc.civ.
Art. 1057 alin. 1 C.proc.civ coroborat cu art. 215 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep stabilesc expres competenta judecatorului investit cu cererea principala de a fixa cuantumul cautiunii in raport de dispozitiile legale si elementele de fapt prezentate de parte.
Nicio dispozitie nu interzice judecatorului fondului posibilitatea revenirii asupra cuantumului fixat, aceasta fiind si ratiunea pentru care nu a fost reglementata o cale de atac impotriva modului de stabilire a cautiunii.
Dand eficienta principiului constitutional privind liberul acces la justitie, statuat prin art. 21 din Legea fundamentala, precum si celui stabilit prin art. 129 din Constitutia Romaniei, revizuita, privind exercitarea cailor de atac in conditiile legii procesuale, respectiv exigentelor determinate prin art.13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, legea procesual-civila a stabilit un sistem coerent al cailor de atac, acelasi pentru toate persoanele aflate in situatii identice.
Conform dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, „Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”, iar in conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentala, „Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”.
Prin urmare, partilor interesate le revine obligatia de a sesiza instantele de judecata in conditiile legii procesuale, prin exercitarea cailor de atac apte a provoca un control judiciar al hotararii atacate.
Cererea de reexaminare are natura juridica a unei cai de atac ordinare, constituind un mijloc procedural prin care partea interesata poate cere si obtine reformarea totala sau partiala a unei hotarari judecatoresti.
In raport cu dispozitiile art. 126 alin. (2) si art. 129 din Legea fundamentala, precum si cu dispozitiile art.13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili daca impotriva hotararii prin care instanta competenta se pronunta asupra cautiunii se poate formula cerere de reexaminare
Promovarea unei cereri de reexaminare, ca de altfel exercitarea oricarei alte cai de atac ordinare si extraordinare, este conditionata de recunoasterea de catre legiuitor a dreptului partii interesate de a provoca, prin intermediul acestui mijloc procedural, o noua examinare a hotararii pronuntate de instanta.
Recunoasterea unei cai de atac in cazuri neprevazute de legea procesual-civila sau, mai mult, contrar dispozitiilor sale, constituie o incalcare a principiului legalitatii.
Curtea Constitutionala si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-au pronuntat constant in sensul ca accesul liber la justitie semnifica exclusiv accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste, regula potrivit careia nicio lege nu poate ingradi accesul la justitie semnificand doar faptul ca legiuitorul nu poate exclude nicio categorie sau grup social de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit prin lege.
Consacrand dreptul fundamental de acces liber la justitie, Constitutia nu interzice stabilirea prin lege a anumitor conditii si reguli de procedura in vederea exercitarii acestui drept.
In speta, legea procesual-civila nu a reglementat posibilitatea formularii cererii de reexaminare a cautiunii stabilita de instanta in temeiul art. 215 din OG nr. 92/2003 rep.
Cererea de reexaminare este reglementata de art. 39 din OUG nr. 80/2013 privind taxele de timbru, ca un mijloc procedural de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, nu ca un mijloc procedural de reexaminare a cautiunii.
A recunoaste unei cai de atac aptitudinea declansarii controlului judiciar in alte conditii decat cele prevazute de legea procesual-civila, cu incalcarea principiului legalitatii acestora, constituie o solutie inadmisibila in ordinea de drept actuala. [Tribunalul Brașov, Hotararea nr. 814/2015, portal.just.ro]