(1) Instanta sesizata verifica din oficiu competenta sa internationala, procedand conform regulilor interne privind competenta, iar daca stabileste ca nu este competenta nici ea, nicio alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane, sub rezerva aplicarii prevederilor art. 1.070. Hotararea instantei este supusa recursului la instanta ierarhic superioara.
(2) Necompetenta internationala a instantei romane poate fi invocata in orice stare a procesului, chiar si direct in caile de atac. Dispozitiile art. 1.067 raman aplicabile.
Competenta internationala a instantelor nationale este determinata de intrunirea unei sau mai multor conditii, care determina o legatura intre litigiu si instanta sesizata.
Ne putem intreba daca, in situatia in care, ulterior sesizarii instantei, una sau mai multe dintre aceste conditii nu se mai intrunesc, se mentine competenta initiala (perpetuatio fori). In dreptul intern intalnim asemenea situatii in care competenta instantei se va mentine. Examinandu-le, raspunsul ar fi unul afirmativ, in principiu, insa solutia nu se va adopta in mod automat, ci se va examina de la caz la caz. [F.G. Pancescu in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, p. 692]