(1) Codul de procedura civila, denumit in continuare codul, stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, in scopul infaptuirii justitiei in materie civila.
(2) In infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti indeplinesc un serviciu de interes public, asigurand respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea suprematiei acesteia.
Obiectul noului Cod de procedura civila este reprezentat de totalitatea normelor juridice care stabilesc cadrul si regulile privind desfasurarea celor doua faze ale procesului civil, putand fi divizate, in consecinta, in norme de procedura contencioasa si necontencioasa, pe de o parte, si in norme de executare silita, pe de alta parte.
Pornind de la prescriptiile primului alineat al articolului analizat, in care se prevede faptul ca acest act normativ stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, codul ar impune clasificarea normelor de procedura civila, dupa obiectul reglementarii, in norme de competenta, norme de procedura propriu-zise si norme de executare silita, o atare enumerare fiind insa incompleta in lipsa aditionarii normelor de organizare judecatoreasca, care se regasesc in cuprinsul sau (spre exemplu, normele vizand compunerea si constituirea completului de judecata). [D.N. Theohari, M. Eftimie in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 2]
In alin. (2) al art. 1 se stabileste scopul Codului de procedura civila, aratandu-se ca, in infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti indeplinesc un serviciu de interes public, asigurand respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea suprematiei legii.
Aceasta dispozitie este in concordanta cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, adica – in materie civila – judecatorii, tribunale, tribunale specializate si curti de apel. Aceasta nu exclude posibilitatea partilor ca, in conditiile legii, sa recurga si la arbitraj, un mod de jurisdictie particulara, pe baza conventionala, unde calitatea de “judecator” este conferita unor simpli particulari, numiti arbitri. Pentru a se asigura insa accesul liber la justitie, principiul fundamental inscris in art. 21 din Constitutie, impotriva hotararii arbitrale se poate exercita actiunea in anulare, care este de competenta instantelor judecatoresti.
Important este de retinut, in acest context, ca justitia statala se infaptuieste in toate materiile numai de catre instantele judecatoresti. (…) Este cu totul nejustificata si creatoare de confuzii folosirea notiunii de “justitie” in sens larg, care cuprinde si Ministerul Public, si Consiliul Superior al Magistraturii. Instantele judecatoresti sunt cele care formeaza puterea judecatoreasca si, in aceasta calitate, infaptuiesc justitia. Din pacate, chiar Constitutia intretine aceasta confuzie care, dupa ce arata art. 133 alin. (1) ca garantul independentei justitiei este Consiliul Superior al Magistraturii, din continutul art. 133-134 rezulta ca sunt avuti in vedere la un loc judecatorii si procurorii, deci se da un alt inteles, mai larg, notiunii de “justitie”. Legea trateaza pe acelasi plan judecatorii si procurorii sub mai multe aspecte, dar rolul lor este diferit in activitatea judiciara si numai judecatorii infaptuiesc justitia, ceea ce desigur nu constituie o desconsiderare a procurorilor, ci doar o subliniere a particularitatii activitatii lor. [V.M. Ciobanu in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Vol I, Art. 1-526, Coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 4]