(1) Partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.
(2) Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate, la cererea celeilalte parti sau din oficiu, sa dispuna infatisarea acestuia, sub sanctiunea platii unei amenzi judiciare.
In primul rand, se instituie pentru parti obligatia de a indeplini actele de procedura in conditiile, ordinea si termenle stabilite de lege sau de judecator. In caz de nerespectare a acestor obligatii, intervin, in conditiile legii, sanctiuni grave precum nulitatea, decaderea, perimarea etc. Legea pune la dispozitia celor interesati serviciul public de justitie, dar stabileste si niste reguli care trebuie respectate pentru a se ajunge cat mai repede la solutionarea conflictelor din circuitul civil. Sa precizam si faptul ca art. 646 NCPC prevede obligatiile partilor specifice fazei executarii silite.
In al doilea rand, partile au obligatia sa isi probeze pretentiile si si apararile. Judecatorul nu poate solutiona cauza care vine in fata lui nici pe baza sustinerilor reclamantului, nici pe baza sustinerilor paratului. Fiecare dintre parti are obligatia sa dovedeasca, prin mijloacele de proba reglementate de lege, pretentiile, respectiv apararile. De altfel art. 249 NCPC dispune ca cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege, iar in art. 250 NCPC se precizeaza ca dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti, prin expertiza, prin mijloacele materiale de proba, prin cercetarea la fata locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege.
In sfarsit, in al treilea rand, partile au obligatia de a contribui la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmand, tot astfel, finalizarea acestuia. Dupa cum am mai aratat, procesul civil este, in esenta un proces al intereselor private, dar justitia este un serviciu public al statului pus la indemana tuturor celor interesati si deci exista interesul general ca procesul sa se solutioneze cat mai neintarziat, iar pe rolul instantelor sa nu existe procese ramase in nelucrare. [V.M. Ciobanu in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 29]
Obligatiile partlilor, stabilite prin art. 10 NCPC, spre deosebire de altele reglementate in NCPC, se constituie in principiile fundamentale ale procesului civil. Daca asa stau lucrurile, inseamna ca legiuitorul a considerat ca este necesara conferirea unui grad sporit de importanta acestora, prin raportare la celelalte obligatii procesuale.
Cu toate ca, la prima vedere, nu este oferita o motivare a incorporarii obligatiilor enumerate in art. 10 NCPC in principiile fundamentale ale procesului civil, teza finala a alin. (1) elucideaza in aceasta privinta. Toate obligatiile trebuie sa concure la finalizarea procesului civil. In aceste conditii, textul legal trebuie citit in sens invers, si anume partile au obligatia sa urmareasca finalizarea litigiului, contribuind la desfasurarea fara intarziere a procesului, fiind datoare sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator si sa isi probeze pretentiile si apararile. In aceste conditii, principiul enuntat de alin. (1) trebuie tradus in sensul obligatiei partlior de a urmari finalizarea litigiului fara intarziere. Este de notat reglementarea obsesiva (in sensul bun al cuvantului) a necesitatii desfasurarii procesului civil cu celeritate, prin folosirea termenului “fara intarziere”. [A.P. Dimitriu in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 13]