(1) Partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva.
(2) In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente, in conditiile prevazute la alin. (1), numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Orice conventie contrara este considerata ca nescrisa.
Ori de cate ori norma de competenta, chiar speciala, nu importa, nu prevede expres ca are caracter exclusiv, iar acest lucru nu rezulta neindoielnic din scopul evident al normei, ar trebui sa se admita ca daca pricina priveste drepturi de care partile pot dispune, norma are caracter de ordine privata, iar instanta nu poate invoca necompetenta teritoriala din oficiu. [Gh.L. Zidaru in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 369]
Litigiu in materia protectiei drepturilor consumatorilor. Clauza atributiva de competența. Valabilitate. Art.126 alin.2 din NCPC prevede ca in litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente, in conditiile prev. la alin.1, numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Orice conventie contrara este considerata ca nescrisa”.
Ca atare, instanta constata ca nu poate fi invocata in speta clauza atributiva de competenta inserata in contractul partilor (avand in vedere ca actiunea a fost inregistrata dupa intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila), cata vreme aceasta a fost redactata la momentul incheierii contractului de credit, iar nu dupa nasterea dreptului la despagubire, cum impune textul de lege in mod imperativ.
In consecinta, o asemenea prevedere este considerata nescrisa (inexistenta) in lumina prevederilor legale amintite si nu poate justifica alegerea instantei in a carei circumscriptie se afla sediul central al Bancii.
Conform dispozitiilor de drept comun, regula in materia competentei teritoriale este inscrisa in art.107 alin.1 din NCPC, conform caruia „cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel”.
De asemenea, potrivit art.113 pct.8 din NCPC „in afara de instantele prevazute la art.107-112, mai sunt competente: instanta domiciliului consumatorului, in cererile avand ca obiect executarea, constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului incheiat cu un profesionist sau in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.
De altfel, norma citata a fost introdusa in noul Cod de procedura civila ca o norma de protectie a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanta judecatoreasca cea mai apropiata (cea in a carei raza de competenta domiciliaza) aceasta norma de competenta fiind o garantie suplimentara a respectarii dreptului la aparare al consumatorilor; or, prin declinarea competentei teritoriale in favoarea instantei de la sediul bancii, aceasta prevedere legala a fost golita de continut.
Astfel, se retine ca in aceasta materie s-a reglementat o competenta teritoriala alternativa, reclamantul avand alegerea intre doua sau mai multe instante simultan competente, conform art.116 din NCPC. Odata introdusa cererea la una din instantele prevazute de lege ca deopotriva competenta, respectiva instanta este legal investita, neputandu-si declina competenta. [Judecatoria Sectorului 1 București, Sentința civila nr. 18505/2014, portal.just.ro]