(1) La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are caracter interlocutoriu.
(2) In mod exceptional, in cazul in care pentru stabilirea competentei sunt necesare lamuriri ori probe suplimentare, judecatorul va pune aceasta chestiune in discutia partilor si va acorda un singur termen in acest scop.
Daca la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate se invoca mai multe exceptii concomitent, necompetenta se discuta cu prioritate. Aceasta constatare este valabila si daca nu se invoca exceptia de necompetenta, intrucat, dupa cum s-a aratat, verificarea competentei din oficiu este primul act de procedura pe care instanta trebuie sa il indeplineasca.
In ceea ce priveste chestiunea timbrajului, ordinea de solutionare a exceptiei de netimbrare si a exceptiei de necompetenta a reprezentat obiectul unei serioase controverse in doctrina.
Acest subiect nu ar trebui sa mai ridice probleme in practica, date fiind verificarile formale prealabile pe care le efectueaza completul de judecata, inclusiv cu privire la timbraj, si masurile pe care acesta le poate adopta, conform art. 200 NCPC.
Astfel, sanctiunea anularii cererii pentru netimbrare sau insuficienta timbrare, prevazuta de art. 197 NCPC, poate fi dispusa inainte de fixarea primului termen de judecata, prin incheiere data in camera de consiliu, supusa reexaminarii, la momentul inceperii cercetarii judecatoresti problema timbrajului fiind deja transata.
Ordinea de solutionare a celor doua exceptii ramane de actualitate doar daca se accepta ca, neexistand o dezbatere contradictorie asupra timbrajului, paratul poate sa invoce exceptia netimbrarii si face acest lucru pana la primul termen la care partile sunt legal citate.
Intr-un asemenea caz, nu exista niciun motiv pentru a nu se lua in discutie cu prioritate exceptia netimbrarii, dat fiind ca timbrarea cererii reprezinta o conditie de investire legala a instantei, iar completul de judecata caruia I s-a repartizat cauza in mod aleatoriu are atributia de a verifica si chiar de a se pronunta asupra timbrajului, conform art. 200 NCPC, chiar inainte de verificarea propriei competente de solutionare a cauzei. [A. Constanda in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 343]
Din art. 131 NCPC, care obliga la verificarea competentei la primul termen la care partile sunt legal citate, rezulta ca exceptia nelegalei citari are prioritate fata de exceptia necompetentei, intrucat judecatorul nu ar putea hotari asupra acesteia din urma, daca nu sunt legal citate toate partile; in stransa legatura cu aceasta, daca se pune problema existentei imunitatii de jurisdictie, aceasta chestiune are, de asemenea, prioritate, tocmai pentru a putea stabili daca partea respectiva poate fi citata sau nu; de asemenea, daca partea fara capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa nu are reprezentant legal, instanta nu ar putea statua asupra unor incidente procesuale inainte de a desemna un curator special, in conditiile art. 58 NCPC care impune desemnarea unui curator dintre avocatii desemnati in acest scop de barou pentru fiecare instanta judecatoreasca, sau pana cand instanta de tutela va numi un tutore, in conditiile legii. Solutionand aceste incidente, instanta nu face propriu-zis o judecata, ci asigura cadrul procesual necesar pentru exercitiul corespunzator al drepturilor procesuale recunoscute de lege partilor (indeosebi dreptul la aparare si dreptul la dezbateri contradictorii, in conditii de regularitate procesuala). [Gh.L. Zidaru in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 387]
In situația in care instanța a fost investita cu judecarea unei acțiuni civile al carei obiect il constituie obligația de a nu face, deci cu o acțiune personala, guvernata de norme cu caracter de ordine privata ce reglementeaza materia competenței teritoriale alternative, in baza carora reclamantul are opțiunea alegerii intre mai multe instanțe deopotriva competente, dispozițiile art. 131 NCPC trebuie interpretate in sensul ca, daca paratul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, instanța de judecata nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale intrucat prin lege s-a urmarit ca aceasta excepție sa fie lasata doar la indemana paratului, nu și la aprecierea instanței. [ICCJ, Secția a II-a Civila, Decizia nr. 2224/2014, www.scj.ro]