(1) Pentru asigurarea unei bune judecati, in prima instanta este posibila conexarea mai multor procese in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura.
(2) Exceptia conexitatii poate fi invocata de parti sau din oficiu cel mai tarziu la primul termen de judecata inaintea instantei ulterior sesizate, care, prin incheiere, se va pronunta asupra exceptiei. Incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul.
(3) Dosarul va fi trimis instantei mai intai investite, in afara de cazul in care reclamantul si paratul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instante. Daca instantele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanta superioara in grad.
(4) Cand una dintre cereri este de competenta exclusiva a unei instante, conexarea se face la acea instanta. Dispozitiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.
(5) In orice stare a judecatii procesele conexate pot fi disjunse si judecate separat, daca numai unul dintre ele este in stare de judecata.
Pentru a se dispune conexarea a doua sau mai multe cauze, nu se cere sa existe identitate de parti, obiect si cauza, precum in cazul litispendentei, ci sunt necesare urmatoarele conditii:
a) intre obiectul si cauza pricinilor sa existe o stransa legatura, care sa impuna judecarea impreuna tocmai pentru a se asigura o buna administrare a justitiei, pentru a se evita pronuntarea unor solutii contradictorii;
b) pricinile sa fie in curs de solutionare;
c) sa se afle pe rolul aceleiasi instante sau a unor instante diferite, insa de prima instanta, ceea ce inseamna ca se pot conexa doua sau mai multe cauze daca se afla in fata primei instante. Prin notiunea de „instanta” se are in vedere numai instanta de judecata, si nu organul cu atributii jurisdictionale.
Aprecierea stransei legaturi intre pricini revine instantei de judecata, care, in functie de circumstantele fiecarei cauze, este suverana in a aprecia daca este sau nu oportuna reunirea unor cauze pentru a se asigura o nuna administrare a justitiei.
In caz de conexitate, opereaza de fapt o prorogare legala de competenta. Insa, in opinia noastra, aceasta prorogare nu se poate produce prin incalcarea normelor imperative in materie de competenta. Ca atare, apreciem ca nu se poate conveni prorogarea competentei unei instante speciale fata de alta instanta speciala. Astfel, nu este posibila conexarea a doua cauze avand ca obiect litigii de munca aflate pe rolul unor instante din circumscriptii diferite, competente in functie de domiciliile reclamantilor, pentru ca ambele instante au o competenta absoluta. [G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 260]
Nu se poate dispune conexarea dosarului avand ca obiect suspendarea provizorie a executarii silite pe cale de ordonanta presedintiala cu dosarul avand ca obiect contestatie la executare si suspendare a executarii silite pe durata solutionarii contestatiei, pentru simplul motiv ca prima cauza ar ramane fara obiect daca s-ar astepta primul termen de judecata al contestatiei la executare pentru a se discuta conexarea. In plus, insasi ratiunea textului este aceea de judecare separata, in speta, cu prioritate a dosarului avand ca obiect suspendarea provizorie a executarii silite. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 295]