(1) La fiecare exemplar al cererii se vor alatura copii de pe inscrisurile de care partea intelege a se folosi in proces.
(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.
(3) Se vor putea depune in copie numai partile din inscris referitoare la proces, urmand ca instanta sa ordone, daca va fi nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.
(4) Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, ele se depun in copie certificata, insotite de traducerea legalizata efectuata de un traducator autorizat. In cazul in care nu exista un traducator autorizat pentru limba in care sunt redactate inscrisurile in cauza, se pot folosi traducerile realizate de persoane de incredere cunoscatoare ale respectivei limbi, in conditiile legii speciale.
(5) Dispozitiile art. 149 se aplica in mod corespunzator.
Textul de lege nu prevede in mod expres ce se intampla daca partile depun inscrisuri intr-o limba straina, insa omit sa depuna si traducerea legalizata a acestora. Solutia este oferita de alin. (5) care stabileste ca prevederile art. 149 NCPC se aplica in mod corespunzator, ceea ce inseamna ca instanta de judecata, observand refuzul partii de a depune traducerea legalizata, va pune in vedere celorlalte parti din litigiu sa traduca legalizat inscrisul, cheltuielile fiind impuse partii careia ii incumba obligatia. In ipoteza in care nici partea adversa nu depune traducerea inscrisului, instanta de judecata va putea sa dispuna traducerea inscrisului pe cheltuiala partii care avea aceasta obligatie. In acele situatii in care culpa apartine reclamantului instanta va putea face uz de prevederile art. 242 NCPC, suspendand cauza, ca urmare a constatarii ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului prin refuzul de a traduce legalizat inscrisul. [A.P. Dimitriu in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii. Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 186]