(1) Nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma.
(2) Nulitatea este absoluta atunci cand cerinta nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste un interes public.
(3) Nulitatea este relativa in cazul in care cerinta nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste un interes privat.
Nulitatea va exista ori de cate ori efectele actului contrazic scopul dispozitiei legale ce a fost incalcata, indiferent cum a fost formulata acea dispozitie legala. Altfel spus, daca s-au incalcat normele prevazute de lege pentru indeplinirea actului procedural, neindicarea expresa in textul normelor a sanctiunii nulitatii nu poate conduce la considerarea eo ipso a actului procedural ca fiind valabil. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 272]