(1) Actul de procedura depus inauntrul termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul postal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi facut in termen.
(2) Actul depus de partea interesata inauntrul termenului prevazut de lege la unitatea militara ori la administratia locului de detinere unde se afla aceasta parte este, de asemenea, considerat ca facut in termen.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta, dupa caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militara sau de administratia locului de detinere, pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului de catre partea interesata.
Cererile trimise prin poşta electronică sau prin fax nu beneficiază de efectele prevăzute de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia un act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. În timp ce art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare serveşte ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poştă electronică, nu există o prevedere similară.
Problema care se ridică în cazul transmiterii actelor de procedură prin intermediul faxului sau poştei electronice este certitudinea recepţionării în termenul legal al acestora de către instanţa de judecată. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 154 alin. (6) coroborat cu art. 241 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora mijlocul de comunicare trebuie să fie apt să asigure atât transmiterea textului, cât şi confirmarea primirii lui.
Astfel, Curtea apreciază că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanţă până la închiderea programului.[Decizia CCR nr. 605/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Monitorul Oficial cu numărul 2 din 3 ianuarie 2017]
Cererile trimise prin poşta electronică sau prin fax nu pot cădea sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, având în vedere şi prevederile art. 183 alin. (3) din acelaşi act normativ, care prevăd, în mod expres, că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare serveşte ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, or, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poştă electronică, nu există o prevedere similară.
În acest sens sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, operaţiuni care pot fi efectuate doar până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal.
Cu toate acestea, legea permite ca, în cazul în care un act de procedură nu a fost depus la instanţă de parte personal sau prin reprezentant sau nu a fost transmis instanţei prin poştă, curier, fax sau scanat şi transmis prin poşta electronică ori prin înscris în formă electronică, până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal, astfel că nu a fost înregistrat şi nu a primit dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, în conformitate cu prevederile art. 199 din Codul de procedură civilă, să fie socotit depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, dacă a fost depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege.
Cu alte cuvinte, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare. [Decizia ÎCCJ nr. 34/2017 privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, Monitorul Oficial cu numărul 803 din 11 octombrie 2017]
Tardivitatea plângerii contravenționale. Acte depuse la poştă prin scrisoare simplă. Atunci când plângerea este depusă prin scrisoare simplă la oficiul poștal, data depunerii este data înregistrării plângerii la instanţă.
”Petentul a semnat şi primit un exemplar al procesului verbal de contravenţie la data întocmirii acestuia, respectiv 11.09.2014. În cuprinsul actului se menţionează, în mod expres, că împotriva procesului verbal contravenientul are dreptul să depună plângere la judecătorie în termen de 15 zile de la data primirii, menţiunea fiind conformă cu prevederile art. 31 al. (1) din O.G.2/2001.
Într-adevăr petentul are dreptate când afirmă că ultima zi pentru depunerea plângerii a fost 29.09.2014, întrucât data de 27.09.2014 a căzut într-o zi de sâmbătă. Însă cererea nu a fost înregistrată personal de către petent până la această dată la registratura instanţei, ci a fost trimisă prin poştă, prin scrisoare simplă, fiind înregistrată la Judecătorie abia la data de 1.10.2014.
Potrivit art.183 al.1 C.proc.civ. sunt considerate ca fiind depuse în termen doar actele de procedură trimise prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare. În aceste situaţii recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid ori de serviciul specializat de comunicare servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată. Aceste prevederi reprezintă o facilitate pentru persoanele care nu pot sau cărora le este dificil să ajungă la sediul instanţei în vederea depunerii actului şi sunt de strictă interpretare.
Cum petentul a înţeles să trimită cererea prin scrisoare simplă, nu poate beneficia de prevederile art.183 al.1 C.proc.civ., astfel că data depunerii cererii este data înregistrării plângerii la instanţă, respectiv 1.10.2014, dată ce se află în afara termenului de decădere prevăzut de art.31 al. (1) din O.G.2/2001. [Tribunalul Caraș Severin, Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 658A/26.06.2015, portal.just.ro]
În cazul altor servicii de comunicare decât cele poştale, dovada depunerii înscrisurilor transmise instanţei este reprezentată de menţiunea sau atestarea făcută pe actul comunicat a datei la care a fost predat. Practic data înmânării actului către serviciului specializat trebuie menţionată („înregistrată ori atestată”) pe înscrisul ce urmează a fi transmis instanţei, tocmai pentru a fi posibilă verificarea îndeplinirii condiţiilor legate de respectarea termenelor procedurale de către instanţa de judecată şi partea adversă.
Lipsa unei atari menţiuni, care nu putea fi invocată decât la primul termen de judecată de către instanţă, prin invocarea excepţiei tardivităţii în raport de data înregistrării efective la instanţă, nu trebuie să impună părţii obligaţii suplimentare, sub forma depunerii altor înscrisuri, respectiv a borderourilor de transmitere a corespondenţei. [Curtea de Apel Suceava, Decizia civila nr. 1916/25.09.2017, portal.just.ro]