(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate.
(2) In acest scop, partea va indeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea sa in termen. In cazul exercitarii cailor de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac.
(3) Cererea de repunere in termen va fi rezolvata de instanta competenta sa solutioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat in termen.
Repunerea in termen poate fi acordata numai la cererea partii interesate, nu si din oficiu de catre instanta, chiar si atunci cand, din ansamblul materialului probator administrat in cauza, ar rezulta ca partea a fost impiedicata de un motiv temeinic justificat sa indeplineasca actul de procedura in termen. In acelasi sens, noul Cod civil prevede, in art. 2522, ca cel care, din motive temeinice, nu si-a exercitat In termen dreptul la actiune supus prescriptiei poate cere organului de jurisdictie competent repunerea in termen si judecarea cauzei; organul de jurisdictie competent nu mai poate aplica prescriptia din oficiu (art. 2512 NCC), spre deosebire de dispozitiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, potrivit carora repunerea in termenul de prescriptie extinctiva putea fi dispusa chiar si din oficiu. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 244]