(1) Exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate inaintea instantei de recurs numai daca, pentru solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in afara inscrisurilor noi.
(2) Exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes, cel mai tarziu la primul termen de judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale, in etapa cercetarii procesului si inainte de a se pune concluzii in fond.
(3) Cu toate acestea, partile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de indata ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele pricinuite partii adverse, dispozitiile art. 189-191 fiind aplicabile.
Intervenientii fortati devin parti in proces dupa admiterea in principiu a cererii de interventie.
Asadar, … acestia nu ar putea invoca exceptiile procesuale relative privitoare la neregularitati procedurale comune anterior admiterii in principiu a cererii de interventie.
Pentru exceptiile care ar putea fi invocate dupa momentul admiterii in principiu, trebuie respectata deosebirea facuta prin art. 247 alin. (1) si (2).
Se impune, insa, o precizare in legatura cu cel aratat ca titular al dreptului atunci cand ia locul paratului, care va fi scos din proces, asa cum prevede art. 77 alin. (3).
Daca paratul nu a invocat prin intampinare exceptii relative in legatura cu cererea de chemare in judecata, nu o va mai putea face nici tertul introdus in proces. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonator V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 648]
Legat de termenul de invocare a exceptiilor porcesuale relative vizand incalcari ale normelor procedurale savarsite pe parcursul procesului, din art. 247 alin. (2) rezulta, in mod cumulativ, ca:
– exceptiile trebuie sa fie invocate cel mai tarziu la primul termen de judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale;
– termenul la care se invoca exceptiile trebuie sa se situeze in etapa de cercetare a procesului.
Sub marginala “Chestiunile prealabile dezbaterilor in fond”, art. 390 arata ca, inainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanta, din oficiu sau la solicitarea partilor, pune in discutia acestora cererile, exceptiile procesuale si apararile care nu au fost solutionate in cursul cercetarii procesului, precum si pe cele care, potrivit legii, pot fi invocate in orice stare a procesului.
Din interpretarea coroborata a art. 247 alin. (2) si art. 390 rezulta ca pot fi invocate in etapa dezbaterilor in fond doar acele exceptii relative care privesc neregularitati procedurale savarsite dupa ce s-a intrat in etapa dezbaterilor in fond, limita mazima de invocare fiind “inainte de a se pune concluzii in fond”. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonator V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 649]