Group 1

Art. 282. Notiune

(1) Cand datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, daca este inteligibil si prezinta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in privinta continutului acestuia si a identitatii persoanei de la care acesta emana.

(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanta trebuie sa tina seama de circumstantele in care datele au fost inscrise si documentul care le-a reprodus.

Admisibilitatea conversațiilor prin sms și WhatsApp ca probe în procesul civil

Legiuitorul a ales sa faca distinctie intre inscrisurile pe suport informatic si inscrisurile in forma electronica. Astfel, potrivit art. 266 NCPC, inscrisul pe suport informatic este admis ca proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport hartie, daca indeplineste conditiile prevazute de lege, iar potrivit art. 267 NCPC inscrisurile intocmite in forma electronica sunt supuse dispozitiilor legii speciale (Legea nr. 455/2001, n.a.). Mai mult, in art. 268 alin. (2) NCPC se precizeaza faptul ca, atunci cand semnatura este electronica, aceasta nu este valabila decat daca este reprodusa in conditiile prevazute de lege.
Asadar, din distinctia operata de legiuitor, inscrisul pe suport informatic ar putea fi definit ca fiind documentul care nu este facut in forma electronica (sic!), care reproduce date ale unui act juridic pe un suport informatic si care indeplineste cumulativ conditia inteligibilitatii si pe cea a prezentarii de suficiente garantii de credibilitate in privinta continutului si a semnaturii persoanei de la care emana.
In calitate de juristi, si nu de specialisti in domeniul IT, consideram ca, pentru ca distinctia sa opereze, articolele ce reglementeaza inscrisurile pe suport informatic vor trebui interpretate in sensul ca au in vedere exclusiv contracte scanate si stocate pe un anumit mijloc de stocare (CD, DVD, stick USB etc.). [C. Antonache, I. Armasu in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 314-315]

Pana la momentul crearii unei jurisprudente unitare cu privire la acest tip de inscrisuri, vor ramane fara un raspuns exact urmatoarele intrebari. Cat de stricta va fi deosebirea dintre inscrisul pe suport informatic si inscrisul in forma electronica? Este necesara semnatura electronica sau semnatura electronica extinsa, potrivit Legii nr. 455/2001? In ipoteza coroborarii acestor texte din NCPC (art. 266, 267, 268 si 282) nu numai cu Legea nr. 455/2001, dar si cu dispozitiile art. 1245 NCC, potrivit carora contractele care se incheie prin mijloace electronice sunt supuse conditiilor de forma prevazute de legea speciala (Legea nr. 455/2001, n.n.), fie apreciem ca raspunsul la ultima intrebare este afirmativ, fie confuzia se accentueaza.
Opinam ca legiuitorul roman a dorit sa extinda, in raport cu realitatea sociala si chiar cu practicile dintre profesionisti, sfera inscrisurilor pe suport informatic, lasand in sarcina instantelor de judecata aprecierea identitatii persoanei de la care emana documentul. Cu alte cuvinte, judecatorul va stabili daca intr-o cauza se impunea formalitatea semnaturii electronice sau, dimpotriva, aceasta nu era necesara, in vederea admiterii ca probe sau a unor inscrisuri pe suport informatic. [C. Antonache, I. Armasu in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 316]