In cazul prezumtiilor lasate la luminile si intelepciunea judecatorului, acesta se poate intemeia pe ele numai daca au greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins; ele, insa, pot fi primite numai in cazurile in care legea admite dovada cu martori.
În conformitate cu prevederile art. 328 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de procedură civilă prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite, dar cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex pe care se întemeiază aceasta, iar prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel, fiind vădit că în accepţiunea legiuitorului o atare probă contrară poate fi chiar şi o altă prezumţie atâta timp cât acestea au fost reglementate în §4 a subsecţiunii 3 „Probele” din secţiunea a 2 a „Cercetarea procesului a Capitolului II Judecata” din Titlul I a cărţii a II-a din Noul Cod de procedură civilă.
Pe aceeaşi linie de idei acelaşi legiuitor a statuat şi privitor la prezumţiile judiciare în art. 329 din Noul Cod de procedură civilă, că în cazul lor, judecătorul poate să se întemeieze pe ele atunci când au greutatea şi puterea de a naşte probabilitate faptului pretins însă pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori în contextul în care definiţia legală de la art. 327 din Noul cod stabileşte că prezumţiile sunt acele consecinţe pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. [Tribunalul Arad, Decizia nr. 22/2015, portal.just.ro]
Prezumtia simpla, spre deosebire de cea legala relativa, nu duce la rasturnarea sarcinii probei, astfel incat, pentru ca judecatorul sa poata face rationamentul pe care se fundamenteaza prezumtia simpla, partea care face propunerea inaintea judecatii trebuie sa-si dovedeasca pretentiile. [Judecatoria Sectorului 3 București, Sentința civilă nr. 2801/2015, portal.just.ro]
Prezumtia simpla, lasata la “luminile si intelepciunea judecatorului” poate face obiectul controlului judiciar. Instanta de apel poate aprecia in mod nelimitat indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru folosirea prezumtiei simple la prima instanta. In schimb, in recurs s-ar putea cenzura, cel mult, conditia legata de admisibilitatea dovezii cu martori, care prezinta un aspect de legalitate ce ar putea fi incadrat in art. 488 pct. 5 NCPC. In ce priveste conditia ca prezumtia sa aiba greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins, fiind o problema de temeinicie, nu poate intra in campul de analiza rezervat instantei de recurs. [Tr.C. Briciu in Noul Cod de procedura civila, comentat si adnotat, vol. I, art. 1-526, coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 739]