Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
De retinut ca nu se confunda un interes care nu este actual cu un drept care nu este actual. In prima ipoteza, cererea se respinge ca lipsita de interes, in cea de-a doua ipoteza, ca prematura. In aceasta situatie, este vorba despre o alta exceptie procesuala, respectiv exceptia de prematuritate (exceptie de fond, absoluta si peremptorie); in ambele situatii, exista posibilitatea reiterarii cererii, dupa ce interesul sau dreptul a devenit actual, fara a putea fi opusa autoritatea de lucru judecat. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 358]
Contract pierdut. Acțiune in pretenții. Excepția lipsei de interes. Potrivit art.32 al.1 lit.d NCPC, interesul este una dintre conditiile de exercitare a oricarei forme de manifestare a actiunii civile.
Conform art.33 NCPC, interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.
In practica judiciara si in doctrina s-a aratat ca prin interes se intelege folosul practic urmarit de catre cel care a pus in miscare actiunea civila, respectiv oricare dintre formele concrete de manifestare a acesteia (…)
Folosul practic urmarit de apelanta – reclamanta este reprezentat de obtinerea unui titlu executoriu (hotarare judecatoreasca), in eventualitatea in care va castiga procesul, in conditiile in care nu mai detine contractul de credit pentru investitii imobiliare pentru a putea solicita punerea in executare a acestuia. (…)
Apelanta – reclamanta a facut dovada ca nu mai detine (a pierdut) contractul de credit pentru investitii imobiliare.
Or, conform art.632 NCPC, executarea silita se poate face doar in baza unui titlu executoriu, iar, potrivit art.663 al.1 si al.4 NCPC, executarea silita poate porni la cererea creditorului, care trebuie sa ataseze la cerere titlul executoriu in original sau in copie legalizata.
Prin urmare, este evident ca apelanta – reclamanta nu poate proceda la executarea silita intrucat nu poate indeplini conditiile art.632 si art.663 al.4 NCPC, respectiv nu poate atasa la cererea de executare titlul executoriu in original sau in copie legalizata pentru ca nu mai detine contractul de credit.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea primei instante potrivit careia, daca s-ar accepta ca o astfel de actiune prezinta interes, ar insemna ca impotriva debitorului sa se poata utiliza si alte cai decat cele prevazute de lege.
In primul rand, Curtea observa ca prima instanta nu a explicat care ar fi acele cai prevazute de lege pe care le-ar avea la dispozitie apelanta–reclamanta si care nu au fost folosite de aceasta.
In conditiile in care nu poate demara executarea silita intrucat nu detine contractul de credit, nu exista o alta cale legala decat formularea unei cereri in pretentii.
In al doilea rand, este adevarat ca dreptul de acces la un tribunal reglementat de art.6 al.1 CEDO nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitari, insa aceste limitari nu trebuie sa aduca atingere chiar substantei dreptului.
O limitare nu este conforma cu art.6 al.1 CEDO decat in masura in care ea vizeaza un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.
Curtea remarca ca, in situatia in care s-ar considera ca apelanta–reclamanta nu ar avea interes in promovarea actiunii, acesteia practic i-ar fi negat dreptul de acces la un tribunal prevazut de art.6 CEDO intrucat apelanta–reclamanta nu ar mai avea nicio alta cale legala pentru ca o instanta de judecata sa se pronunte cu privire la dreptul de creanta pe care il invoca impotriva intimatei–parate.
Or, o astfel de ingerinta in dreptul de acces la un tribunal este evident disproportionata fata de scopul invocat de prima instanta, respectiv protectia drepturilor intimatei–parate (debitorului), intrucat apelanta–reclamanta nu ar mai avea nicio posibilitate de a-si recupera o eventuala creanta pe care o pretinde impotriva acesteia.
Mai mult, prin recunoasterea interesului apelantei – reclamante in promovarea actiunii nu se transeaza fondul raportului juridic dedus judecatii, partile avand posibilitatea sa formuleze toate cererile/apararile pe care le considera utile pentru protejarea drepturilor lor.
Este neintemeiata si sustinerea primei instante potrivit careia formularea unei astfel de cereri de chemare in judecata nu ar putea fi acceptata intrucat intimata-parata ar putea fi obligata la plata unor cheltuieli de judecata.
Daca s-ar imbratisa rationamentul primei instante, atunci toate cererile de chemare in judecata ar trebui respinse intrucat paratii ar putea fi obligati la plata unor cheltuieli de judecata.
In realitate, nu exista nicio dispozitie legala care sa conditioneze exercitarea dreptului de a formula o cerere de chemare in judecata de problema cheltuielilor de judecata solicitate de parti, acestea din urma fiind acordate conform art.451–455 NCPC.
In concluzie, Curtea constata ca apelanta–reclamanta justifica un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in formularea cererii de chemare in judecata intrucat nu mai detine contractul de credit pentru investitii imobiliare pentru a putea solicita punerea in executare a acestuia, astfel ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia lipsei de interes si a respins actiunea ca fiind lipsita de interes. [Curtea de Apel București, Secția a V-a Civila, Decizia civila nr.650 din 18.09.2014, portal.just.ro]