(1) Marturisirea judiciara face deplina dovada impotriva aceluia care a facuto, fie personal, fie prin mandatar cu procura speciala.
(2) Marturisirea judiciara nu poate fi divizata impotriva autorului decat in cazurile cand cuprinde fapte distincte si care nu au legatura intre ele.
(3) De asemenea, marturisirea judiciara nu poate fi nici revocata, afara numai daca se face dovada ca a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.
(4) Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de o persoana lipsita de discernamant sau daca duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoasterea nu poate dispune.
Pentru ca marturisirea sa poata fi considerata judiciara, in sensul art. 349 alin. (1) sunt necesare urmatoarele conditii:
Trebuie sa fie facuta in timpul procesului in care urmeaza a fi apreciata ca proba. Astfel, marturisirea facuta intr-un alt proces va constitui o marturisire extrajudiciara in cadrul litigiului in care se solicita a fi primita ca proba.
De asemenea, marturisirea facuta intr-o pricina declansata printr-o cerere de chemare in judecata care ulterior s-a perimat va fi socotita marturisire extrajudiciara intr-o a doua pricina in care se reitereaza aceeasi cerere de chemare in judecata, chiar daca probele administrate in judecata perimata vor putea fi folosite ca atare in noul proces, intrucat folosirea ei ca proba cu deplina valoare nu poate substitui si caracteristica de a fi facuta in timpul procesului.
In schimb, marturisirea facuta inainte de suspendarea judecatii va fi considerata o marturisire judiciara dupa reluarea judecatii, fiind vorba de continuarea aceluiasi proces, aceeasi fiind solutia si na cazul marturisirii facuta de o parte la judecata in prima instanta si invocata de cealalta parte la judecata in apel;
trebuie sa fie facuta chiar in timpul sedintei de judecata, inaintea instantei. Nu indeplineste aceasta conditie marturisirea facuta avocatului sau chiar facuta judecatorului, insa in afara cadrului institutionalizat al sedintei (de exemplu, cu ocazia deplasarii in scopul unei cercetari locale). [V. Danaila in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi. Editura Hamangiu 2013, p. 687]