Art. 35. Constatarea existentei sau inexistentei unui drept

Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

Este admisibila actiunea in constatarea inexistentei unor raporturi de rudenie intre bunici (parintii mamei firesti, decedate) si nepotul adoptat cu efectele unei filiatii firesti.
Este inadmisibila actiunea in constatarea faptului ca reclamantul nu are niciun fel de datorie catre parat.
Este admisibila actiunea in constatarea inexistentei dreptului de creanta al Romtelecom-ului in privinta impulsurilor facturate pentru postul telefonic.
Este admisibila actiunea in constatarea inexistentei dreptului de ipoteca, daca prin aceasta reclamantul urmareste obtinerea unei hotarari judecatoresti prin care sa ii fie consolidat dreptul sau asupra bunului. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 451]

Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin acţiunea în constatare se neagă dreptul de creanţă al cesionarei, solicitându-se să se constate inexistenţa dreptului de creanţă transferat printr-un contract a cărui legalitate nu a fost contestată. Raportul juridic dintre cedent şi cesionar nu poate fi negat pe calea acţiunii în constatare, întrucât nu poate fi obţinut efectul constrângerii, şi anume provocarea cesionarului de a-şi valorifica pretenţiile, respectiv de a-şi dovedi dreptul, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca. [ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr. 2253 din 2 octombrie 2009, www.scj.ro]

(In)admisibilitatea cererii în constatarea inexistenţei unui drept formulată de partea pârâtă într-o cerere în realizarea dreptului. Cel care neagă existenţa dreptului reclamantului şi care ar fi putut, anterior, să îşi protejeze interesul legitim printr-o cerere introductivă de instanţă, dobândeşte, prin efectul introducerii cererii în realizare de către partea adversă, o cale procesuală specifică şi suficient de eficientă, pusă de legiuitor la dispoziţia sa tocmai pentru satisfacerea aceluiaşi interes: depunerea unei întâmpinări prin intermediul căreia să solicite constatarea inexistenţei dreptului pretins de partea adversă şi totodată inexistenţa vreunei obligaţii corelative a sa, cu consecinţa respingerii cererii introductive de instanţă, ca neîntemeiată.
Ca atare, în cazul în care pârâtul dintr-o acţiune în realizarea unui drept nu formulează întâmpinare în cauză, este inadmisibilă cererea în constatarea inexistenţei dreptului reclamantului formulată, ulterior, de către pârât, întrucât dispoziţiile legale îi deschid acestuia o cale procesuală principală – întâmpinarea – prin intermediul căreia să obţină realizarea dreptului sau finalitatea urmărită. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 66 din 15 ianuarie 2015, www.scj.ro]