(1) Oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori sa obtina recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau a unui drept, daca este pericol ca proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor, va putea cere, atat inainte, cat si in timpul procesului, administrarea acestor probe.
(2) In cazul in care partea adversa isi da acordul, cererea poate fi facuta, chiar daca nu exista urgenta.
Procedura asigurarilor de probe fiind speciala, derogatorie de la principiul nemijlocirii, instanta trebuie sa se limiteze in cercetarea sa la scopul cererii, respectiv numai la aprecierea admisibilitatii probei si la verificarea indeplinirii cerintelor prescrise de lege pentru aceasta procedura intr-un cadru restrans.
Textul legal reglementeaza doua conditii de admisibilitate a procedurii asigurarii dovezilor care justifica derogarea de la principiul nemijlocirii prev. de art. 16 Cpc si anume urgenta si posibilitatea schimbarii situatiei de fapt pana la administrarea in viitor a dovezilor sau acordul paratului la administrarea probei.
Acordul paratului nu poate fi dedus din tacerea sau din absența acestuia, ci invoirea la asigurarea probei trebuie sa fie exprimata in mod clar și nu in subsidiar.
Fata de aspectul ca parata nu si-a exprimat acordul in mod expres cu privire la administrarea probei constand in expertiza tehnica pe calea asigurarii de dovezi, rezulta ca este necesar ca instanta sa examineze indeplinirea conditiei urgentei, precum și cea a posibilitații schimbarii situației de fapt de natura sa atraga o dificultate de administrare a probei in viitor.
Din analiza materialului probator aflat la dosar, instanta constata ca reclamanta nu justifica un interes actual in vederea administrarii probei constand in expertiza tehnica pe calea procedurii de asigurare dovezi.
Reclamanta a susținut ca interesul și urgența rezida in necesitatea constatarii de urgența a starii de fapt a utilajului livrat de catre parata in circumstanțele litigioase concrete dintre parți.
Din inscrisurile depuse la dosar instanța apreciaza ca intre parți exista circumstanțe tensionate cu privire la executarea contractului de vanzare, insa acest aspect poate determina instanța investita cu soluționarea fondului sa aprecieze asupra necesitații și utilitații administrarii probei cu expertiza potrivit criteriilor prev. de art. 255 C.p.c, nefiind suficient pentru instanța investita cu soluționarea cererii de asigurare probe pentru stabilirea urgenței in administrarea probei.
Urgența are ca temei pericolul ca obiectul probei sa dispara inca inainte de inceperea procesului potrivit procedurii de drept comun, sau chiar in cursul procesului, dar mai inainte de faza propunerii și administrarii probelor sau sa fie greu de administrat in viitor astfel incat partea sa nu mai fie in masura sa iși dovedeasca pretențiile sau apararile și presupune existența unei constrangeri pentru administrarea probei la momentul introducerii cererii de asigurare dovezi. De asemenea, instanța apreciaza ca urgența nu trebuie confundata cu necesitatea.
Reclamanta a depus in dovedirea cererii inscrisuri, precum și fotografii in format ilizibil, nedatate, pentru a dovedi defecțiunile bunului solicitat a fi supus expertizarii fara a arata instanței posibilele consecințe negative ale acestora de natura sa justifice prezenta cerere de asigurare probe.
Prin urmare, reclamanta nici nu a sustinut si nici nu a dovedit faptul ca in cazul neadministrarii acestei probe s-ar expune unui prejudiciu iminent și ca orice intarziere in administrarea probei ar pune bunul care urmeaza a fi expertizat intr-o stare de pericol care sa atraga dispariția sa sau ar determina schimbarea situației de fapt pana la imposibilitatea de a mai dovedi eventualele pretenții sau de a crea dificultati pentru efectuarea unei astfel de expertize in cadrul unei proceduri de drept comun.
Prin urmare, instanta constatand ca prin cererea de chemare in judecata nu s-a invocat si nici nu au fost administrate dovezi din care sa rezulte interesul si necesitatea efectuarii de urgenta a unei expertize tehnice cu obiectivele indicate de reclamanta, va respinge cererea de asigurare dovezi ca inadmisibila.”[Judecatoria Constanța, Sentința civila nr. 3933/2015, portal.just.ro]
Cerere de asigurare dovezi respinsă. Constatarea publicării unor informații pe web. In vederea preconstituirii dovezilor necesare intr-un viitor litigiu, in cadrul caruia parata ar urma sa solicite contravaloarea prejudiciului creat prin publicarea articolelor incriminate, se solicita ca prin administrarea probei cu expertiza tehnica in specialitatea IT sa se constate ca articolele au fost publicate pe paginile web indicate de reclamanta.
Pentru formularea cererii de asigurare de dovezi trebuie îndeplinite pe lângă condiţiile generale pentru exerciţiul acţiunii civile şi următoarele condiţii speciale , astfel cum se desprind acestea din reglementarea cuprinsă în art. 359 Cpc: să existe un interes pentru administrarea probei; să existe primejdia ca proba să dispară sau să fie greu de administrat în viitor; să fie îndeplinite cerinţele stabilite de lege pentru administrarea probelor.
Potrivit art. 359 alin. 1 Cod Proc.Civ., „Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, parerea unui expert (…) să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie în întârziere ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.”
Iar potrivit art.364 al.1 Cpc.„orice persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului această stare de fapt.”
In ceea ce priveste conditiile de adminisibilitate a probei cu expertiza art 330 Cpc arata ca „(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi”.
In cauza de fata, reclamantul nu solicita lamurirea unei imprejurari de fapt pentru care ar fi nevoie de cunostintele unor specialisti, ci o simpla constatarea a unei situatii de fapt din partea acestora, constatare ce in mod vadit nu poate face obiectul unei expertize tehnice judiciare. Din art. 330 Cpc rezulta ca instanta poate sa dispuna efectuarea unei expertize doar atunci cand este nevoie de lamurirea unor imprejurari de fapt si cand aceasta lamurire solicita anumite cunostinte de specialitate, iar obiectul expertizei il constituie intotdeuana imprejurarile de fapt asupra carora expertului i se cere sa-si exprime punctul de vedere, sa dea lamuriri. Or, reclamantul in cauza de fata nu solicita analiza modalitatii de publicare a informatiilor, ci doar constatarea publicarii acestora.
Fata de aceste considerente, instanta retine ca reclamantul nu justifică intrunirea conditiilor de administrare a probei cu expertiza. [Judecătoria Sectorului 1 București, Hotărârea din 4 septembrie 2014, portal.just.ro]