(1) Daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partile initiale. Daca insa transferul este facut, in conditiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, dupa caz.
(2) In toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza, daca are cunostinta de existenta procesului, sau poate sa fie introdus in cauza, la cerere ori din oficiu. In acest caz, instanta va decide, dupa imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte parti, daca instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va ramane sau, dupa caz, va fi scos din proces. Daca instrainatorul sau, dupa caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus in cauza.
(3) Hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, dupa caz, va produce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi intotdeauna opozabila acestuia din urma, cu exceptia cazurilor in care a dobandit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre adevaratul titular.
Sintagma “in toate cazurile” folosita in alin. (3) al art. 39 NCPC, are in vedere atat ipoteza instrainarii dreptului litigios prin act juridic cu titlu particular inter vivos (vanzare, donatie, schimb, etc.), cat si cea a instrainarii dreptului prin act juridic cu titlu particular mortis causa (legat cu titlu particular). Prin urmare, in ambele ipoteze, succesorul cu titlu particular va fi introdus in proces, din propria initiativa (obligat sa intervina in cauza, daca are cunostinta de existenta procesului) sau in mod fortat (la cererea oricarei parti litigante sau de catre instanta din oficiu, caz in care introducerea in cauza a succesorului cu titlu particular nu este obligatorie). [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2o13, p. 383]