(1) Partea prezenta la pronuntarea hotararii poate renunta, in conditiile legii, la calea de atac, facandu-se mentiune despre aceasta intr-un proces-verbal semnat de presedinte si de grefier.
(2) Renuntarea se poate face si ulterior pronuntarii, chiar si dupa declararea caii de atac, prin prezentarea partii inaintea presedintelui instantei sau a persoanei desemnate de acesta ori, dupa caz, prin inscris autentic care se va depune la grefa instantei, atat timp cat dosarul nu a fost inaintat la instanta competenta, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in mod corespunzator.
Se constata ca norma foloseste sintagma “presedintele instantei”, sintagma care, in opinia noastra, se refera la presedintele instantei de la care provine hotararea, iar nu la presedintele de complet care a pronuntat efectiv solutia. Aceasta intrucat, potrivit art. 429 NCPC, dupa pronuntarea hotararii, instanta se dezinvesteste. Pe de alta parte, ori de cate ori este vorba de presedintele de complet, codul foloseste notiunea de “presedinte”, si nu de “presedintele instantei”. Mai mult, numai presedintele unei instante are calitatea desemnarii judecatorilor cu indeplinirea diferitelor acte, nu si presedintele de complet. Dat fiind faptul ca, imediat ce a pronuntat hotararea, completul de judecata se dezinvesteste, renuntarea la calea de atac la o data ulterioara pronuntarii hotararii se poate constata numai de presedintele instantei sau de judecatorul desemnat de acesta (vicepresedintele instantei, care inlocuieste presedintele in lipsa ori un judecator desemnat in acest scop). Un alt argument in sprijinul opiniei noastre este si acela ca, potrivit art. 471 NCPC, presedintelui instantei, si nu presedintelui de complet, ii revine obligatia de a comunica intimatului apelul declarat impotriva unei hotarari a instantei, de a comunica intampinarea la apelul declarat si, in final, de a inainta instantei de apel dosarul impreuna cu apelurile declarate, intampinarea depusa si dovezile de comunicare a acestor acte de procedura. Prin urmare, ulterior dezinvestirii completului prin pronuntarea hotararii, celelalte msuri privitoare la dosar sunt in caderea conducatorlui instantei. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 604]
Avand in vedere posibilitatea recunoscuta partilor de a declara calea de atac si impotriva considerentelor hotararii, se pune problema efectelor pe care actul renuntarii care a vizat doar solutia, il poate avea si in ce priveste considerentele hotararii.
Credem ca renuntarea la calea de atac impotriva solutiei nu poate atrage implicit si renuntarea la exercitarea caii de atac impotriva considerentelor, in masura in care acestea din urma ar dezavantaja partea si ar indreptati-o astfel, sa declare cale de atac.
Prin noua reglementare, partii I se recunoaste posibilitatea atacarii a doua acte procedurale – solutia si, distinct de aceasta, chiar atunci cand solutia in sine i-ar fi favorabila, considerentele hotararii.
Cata vreme, la momentul pronuntarii hotararii, partea nu cunoaste si motivarea acesteia, ar insemna sa fie dezavantajata prin lipsirea de posibiltatea atacarii considerentelor hotararii, daca s-ar interpreta ca actul renuntarii care a vizat solutia cuprinsa in minuta, ar privi, prin extensie si considerentele hotararii. [A. Nicolae in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, p. 887]