(1) Reclamantul poate, in tot cursul procesului, sa renunte la insusi dreptul pretins, daca poate dispune de acesta, fara a fi necesar acordul paratului.
(2) In caz de renuntare la dreptul pretins, instanta pronunta o hotarare prin care va respinge cererea in fond, dispunand si asupra cheltuielilor de judecata.
(3) Renuntarea se poate face atat verbal in sedinta, consemnandu-se in incheiere, cat si prin inscris autentic.
Renunţarea la drept, înţeleasă ca act unilateral şi de dispoziţie prin care reclamantul se desistă de la dreptul subiectiv material afirmat pe calea acţiunii civile, se diferenţiază de renunţarea la judecată care presupune desistarea de la un drept procesual recunoscut părţilor alături de altele care fac parte din aceeaşi categorie precum: dreptul de a face cereri şi de a fi încunoştinţate despre data şi locul desfăşurării procesului, dreptul de a se apăra, de a administra probe şi de a invoca excepţii, de a exercita căile legale de atac ori de a cere punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti sau altor titluri executorii, etc. [Judecătoria Galați, Sentința civilă nr. 397/2014, portal.just.ro]