Art. 42. Alte cazuri de incompatibilitate

(1) Judecatorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca in urmatoarele situatii:
1.cand si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie in cauza pe care a fost desemnat sa o judece. Punerea in discutia partilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) si (5), nu il face pe judecator incompatibil;
2.cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor sau afinii lor, dupa caz, au un interes in legatura cu pricina care se judeca;
3.cand este sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori cu sora sotului uneia dintre aceste persoane;
4.cand sotul sau fostul sau sot este ruda ori afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre parti;
5.daca el, sotul sau rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, dupa caz, sunt parti intr-un proces care se judeca la instanta la care una dintre parti este judecator;
6.daca intre el, sotul sau ori rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, si una dintre parti a existat un proces penal cu cel mult 5 ani inainte de a fi desemnat sa judece pricina. In cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul devine incompatibil numai in situatia punerii in miscare a actiunii penale impotriva sa;
7.daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
8.daca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre parti;
9.daca el, sotul sau ori una dintre rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, se afla in relatii de dusmanie cu una dintre parti, sotul ori rudele acesteia pana la gradul al patrulea inclusiv;
10.daca, atunci cand este investit cu solutionarea unei cai de atac, sotul sau o ruda a sa pana la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi pricini inaintea altei instante;
11.daca este sot sau ruda pana la gradul al patrulea inclusiv sau afin, dupa caz, cu un alt membru al completului de judecata;
12.daca sotul, o ruda ori un afin al sau pana la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat partea in aceeasi pricina inaintea altei instante;
13.atunci cand exista alte elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa.

(2) Dispozitiile alin. (1) privitoare la sot se aplica si in cazul concubinilor.

Prevederile art. 42 interpretate chiar in relatie cu cele ale art. 47 alin. (2) NCPC, potrivit carora este inadmisibila cererea de recuzare in care se invoca alte motive decat cele prevazute la art. 41 si la art. 42 NCPC, par a proceda la insiruirea “exhaustiva” a situatiilor in care judecatorul este incompatibil. Este insa numai o insiruire “punctuala”, care prin precizarile facute la pct. 13 al art. 42, in discutie, asigura totusi posibilitatea invocarii si a oricaror alte imprejurari, chiar “aparente”, de natura sa provoace indoieli intemeiate cu privire la impartialitatea judecatorului. Textul art. 47 alin. (2) NCPC trebuie interpretat in sensul ca nu pot fi create alte situatii de incompatibilitate decat cele prevazute de lege, nu insa in sensul ca n-ar putea exista si alte “situatii de fapt” care sa justifice indoiala in legatura cu impartialitatea judecatorului si pe care legiuitorul, tocmai in considerarea calificarii lor ca situatii de fapt” si in considerarea diversitatii lor, nu le putea prevedea sau a considerat ca nici n-ar fi oportun sa incerce insiruirea lor, implicit, se opereaza astfel cu concepte “autonome”, create pretorian de instanta europeana pentru a asigura in deplinatate credibilitatea in impartialitatea judecatorului. Este singura interpretare compatibila cu logica si scopul incompatibilitatii. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 97]

Art. 42 alin. (1) pct. (1) vizeaza antepronuntarea judecatorului la speta dedusa judecatii, atunci cand lasa de inteles ce solutie va da, iar nu si atunci cand a mai solutionat un litigiu in care s-a invocat aceeasi problema de drept ori a publicat un studiu de specialitate cu privire la problema de drept pe care o are de cercetat.
Pentru ipoteza in care judecatorul si-a exprimat parerea intr-o lucrare stiintifica, apreciem ca retragerea acestuia de la judecata poate fi facuta nu in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1, ci, justificat de impartialitatea care trebuie sa guverneze intreaga desfasurare a procesului in temeiul art. alin. (1) pct. 13. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 152]

Nu se poate considera ca solutia ce ar urma sa fie pronuntata in cauza este previzibila si, deci, judecatorul ar fi incompatibil, atunci cand, in indeplinirea obligatiilor stabilite de art. 14 alin. (4) si (5) pentru asigurarea contradictorialitatii, acesta se pronunta pe parcursul procesului asupra unor incidente procedurale, in sensul ca:
– admite sau respinge exceptii procesuale;
– face aprecieri asupra faptului ca solutionarea cauzei depinde sau nu de neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, in conditiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale;
– se adreseaza Curtii Europene de Justitie, in conditiile procedurii hotararilor preliminare, prevazuta de art. 267 TFUE, cu intrebari privind interpretarea sau validitatea inor norme comunitare considerate relevante pentru solutionarea litigiului aflat pe rol.[M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 152]