(1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.
(2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.
Imposibilitatea consfintirii acordului de mediere. Existenta autoritatii de lucru judecat. ”In noul Cod de procedura civila, primeste continut normativ (art.431 din noul Cod de procedura civila) dubla functiune, pozitiva si negativa, a autoritatii de lucru judecat.
Astfel, efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat il constituie recunoasterea prin lege a faptului ca o hotarare judecatoreasca definitiva este pusa in executare, producand efecte in mod efectiv si dandu-i-se astfel eficienta. Autoritatea de lucru judecat confera persoanelor in favoarea carora au fost pronuntate dispozitiile hotararii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispozitii.
Efectul negativ recunoscut prin lege hotararii judecatoresti definitive consta in faptul ca este oprita o noua judecata pentru aceleasi pretentii solutionate prin hotararea ce a ramas definitiva (non bis in idem). In aceasta situatie, autoritatea de lucru judecat constituie un obstacol in calea readucerii in fata organelor judiciare a conflictului de drept civil.
Alineatul 2 al art.431 din noul Cod de procedura civila face referire la opunerea lucrului judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma, de unde rezulta ca scopul invocarii acestui text este evitarea pronuntarii de hotarari care se contrazic.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a unor chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Astfel, elementele autoritatii de lucru judecat rezulta din dispozitiile art.431 NCPC, care se refera la tripla identitate de pari, obiect si cauza sau la lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.
Primul element al autoritatii de lucru judecat se refera la identitatea de obiect. Obiectul cererii de chemare in judecta este pretentia formulata, respectiv folosul urmarit de catre reclamant prin introducerea actiunii si dreptul subiectiv la care se refera obiectul material pretins. Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic cu cel din prima, iar acest lucru se verifica prin compararea obiectului primei actiuni, argumentelor de fapt ale reclamantului, scopului final urmarit de acesta prin promovarea actiunii, considerentelor primei hotararii, care se reflecta in statuarile cuprinse in dispozitivul hotararii, cu obiectul determinat in cea de-a doua actiune si cu scopul final urmarit de parte prin promovarea celei de-a doua actiuni.
Efectuand aceasta operatiune, instanta constata ca cele doua obiecte sunt identice in cazul de fata.
Astfel, la o prima vedere s-ar putea considera ca obiectele celor doua actiuni nu sunt identice din moment ce in prima cerere s-a solicitat intoarcerea executarii silite iar in cauza de fata s-a solicitat a se lua act de acordul de mediere potrivit Legii nr.192/2006.
In realitate insa, instanta retine ca, in speta, obiectul prezentei cauze este de fapt tot o intoarcere a executarii silite realizate in cadrul aceluiasi dosar de executare ca urmare a desfiintarii titlului executoriu in calea de atac a recursului, acordul de mediere dintre parti fiind numai modalitatea practica, concreta, in care partile s-au inteles cu privire la restituirea sumei de bani datorate de parat, respectiv nu dintr-o data, ci in rate lunare.
Cu alte cuvinte, solutionarea de catre instanta a unei cereri de a se lua act de un acord de mediere, presupune ca orice alta cerere adresata instantei, verificarea temeiniciei acesteia, a inscrisurilor prezentate de parti din care rezulta drepturile asupra carora au tranzactionat prin acordul de mediere.
Practic, ceea ce deosebeste o cerere solutionata printr-un acord de mediere de o cerere solutionata fara a exista un asemenea acord, este imprejurarea ca, in cazul unui acord de mediere, motivarea instantei cu privire la situatia de fapt si temeiurile de drept aplicabile este mai succinta, avand in vedere ca, practic, prin incheierea acordului de mediere, paratul a recunoscut pretentiile reclamantului.
Acest lucru nu scuteste insa instanta de a analiza sumar existenta, temeinicia si intinderea dreptului reclamantului prin referire la inscrisurile dosarului.
Mai mult, instanta retine ca, chiar si in situatia in care s-ar aprecia ca in speta obiectul celor doua cereri nu este identic, intrucat in primul dosar a fost vorba despre o intoarcere executare iar in acest dosar este vorba despre un “acord de mediere”, instanta retine ca, alineatul 2 al art.431 din noul Cod de procedura civila face referire la opunerea lucrului judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.
Or, “lucrul judecat” in primul litigiu este restituirea de catre intimat (parat in cauza de fata) a sumei obtinute prin executare silita, iar in prezentul dosar, lucrul supus judecatii este tot restituirea de catre parat a sumei obtinute prin executare silita, insa esalonat, fiind vorba deci despre acelasi “lucru”.
De asemenea, instanta retine ca, nu este identitate de obiect numai atunci cand obiectul celor doua cereri se suprapune exact, dispozitia legala enuntata neimplicand in mod necesar acelasi obiect material, fiind de ajuns ca, la baza ambelor prestatii pretinse sa se afle acelasi drept.
Practic, ceea ce intereseaza din punct de vedere al autoritatii de lucru judecat este ca, din cuprinsul actiunilor sa rezulte ca scopul final urmarit de parte este acelasi, adica obtinerea unui titlu executoriu cu privire la dreptul pretins.
Al doilea element esential priveste identitatea de cauza. Cauza rezida in fundamentul juridic al actiunii si se manifesta practic in situatia de fapt calificata juridic. Verificand si acest element, instanta constata ca exista identitate in speta.
Cea de-a treia conditie a autoritatii de lucru judecat este si ea formulata in mod expres de art.431 NCPC, text care pretinde ca judecata sa aiba loc intre parti avand aceeasi calitate.
In ceea ce priveste aceasta conditie, instanta observa ca in dosarul nr. … a fost parte si tertul poprit, care nu este parte si in prezenta cauza, insa instanta apreciaza ca acest lucru nu are relavanta in speta, intrucat drepturile pretinse de reclamanta sunt in legatura cu paratul, iar nu cu tertul poprit, care, oricum, este obligat sa se conformeze dispozitiilor din sentinta si decizia pronuntate in dosarul nr. ….
In concluzie, raportand situatia de fapt descrisa la textele de lege enuntate mai sus, instanta constata ca in prezenta cauza exista cu evidenta identitatea ceruta de lege si astfel autoritate de lucru judecat cu privire la actiunea formulata de catre reclamanta. (…) Instanta nu poate lua act de acordul de mediere incheiat de parti si depus de reclamanta la dosar, intrucat acest lucru ar insemna pronuntarea unei noi hotarari judecatoresti cu privire la acelasi aspect, deoarece operatiunea de a se lua act de un acord de mediere presupune analizarea din nou a temeiniciei pretentiilor reclamantei, admiterea actiunii, urmata de mentionarea in dispozitiv a continutului acordului de mediere, deci pronuntarea unei noi sentinte.”[Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, Sentinta civila nr. 1240/2015, portal.just.ro]