Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Partea interesata in recuperarea cheltuielilor in fata primei instante nu va putea administra dovezi in cadrul termenului de amanare a pronuntarii si, cu atat mai mult, nu le va putea pretinde in calea de atac a apelului daca, desi le-a solicitat la prima instanta, nu le-a si dovedit, urmand ca dovezile sa le administreze in apel.
De asemenea, cheltuielile de judecata de la prima instanta nu vor putea fi solicitate pentru prima data in apel, pentru ca se opun dispozitiile art. 478 alin. (3) NCPC, cererea de acordare a cheltuielilor prntru prima faza procesuala fiind o cerere accesorie a pretentiilor deduse judecatii.
Daca insa partea care a castigat procesul a solicitat si a dovedit in fata primei instante cheltuielile de judecata efectuate, iar acestea nu i-au fost acordate pentru ca instanta a omis sa se pronunte asupra acestei cereri accesorii, va trebui sa formuleze o cerere de completare a hotararii, in conditiile art. 444 NCPC, intrucat nici in aceasta situatie nu vor putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura completarii hotararii fiind obligatorie, sens in care dispune art. 445. In aceeasi situatie, nimic nu se opune ca partea care a castigat procesul sa solicite pe calea unei cereri de chemare in judecata separate, intemeiate pe dispozitiile art. 1349 alin. (1) si (2) NCC privind raspunderea civila delictuala, obligarea partii care a pierdut procesul la plata acestora. [C. Negrila in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 843]
Indreptarea omisiunii de pronuntare asupra cheltuielilor de judecata nu ar putea fi obtinuta prin intermediul unei cereri de rectificare a erorii materiale (art. 442), intrucat nu este vorba de o asemenea greseala din partea instantei, ci de o eroare de judecata. Partea are posibilitatea insa, in astfel de situatii, sa solicite cheltuielile de judecata pe cale separata.
De asemenea, nu poate fi utilizata calea contestatiei in anulare speciale (pentru cheltuielile de judecata solicitate in recurs si neacordate) nefiind vorba de o eroare materiala in sensul dispozitiilor art. 503 alin. (2) NCPC. [A. Nicolae in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 1024-1025]
Textul art. 452 NCPC impune ca dovezile privind cheltuielile de judecată efectuate să fie depuse la dosarul cauzei în care s-a soluționat fondul pricinii. Cu alte cuvinte, nu se poate interpreta că pot fi depuse astfel de dovezi ulterior soluționării fondului procesului, adică în procesul separat de recuperare a cheltuielilor de judecată.
Or, interpretarea că legiuitorul a dat posibilitatea recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată este corectă doar în măsura în care analiza noii acțiunii se face pe baza dovezilor existente deja în dosarul de fond, temei al noii cereri.[Tribunalul Gorj, Decizia civilă nr. 1238 din 6 iulie 2016, www.rolii.ro]
Dispozițiile art. 452 NCPC fac vorbire despre cheltuielile de judecată solicitate printr-un petit accesoriu petitului principal al cererii de chemare în judecată, doar în această împrejurare dovada acestor cheltuieli trebuie făcută cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, nu și în situația în care nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în acest din urmă caz neexistând obligația de a dovedi aceste cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.[Tribunalul Specializat Mureș, Decizia civilă nr. 269/2016, www.rolii.ro]
Solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată. Facturarea şi plata sumei pretinse după finalizarea procesului. ”În cauză, reclamanta pretinde de la pârât suma reprezentând onorariul avocaţial din dosarul nr.x/301/2010. Înscrisurile depuse de aceasta la dosar, certifică faptul că în cadrul dosarului amintit, instanţa a tranşat problema cheltuielilor de judecată la care reclamanta a fost îndreptăţită să le primească în legătură cu procesul respectiv. Suma pretinsă prin cererea de faţă a fost facturată şi achitată ulterior pronunţării sentinţei. Astfel din înscrisul de la dosar, rezultă că pentru suma de x lei a fost emisă factura nr. 9412735 la data de 08.11.2011, sentinţa fiind pronunţată anterior acestei date, în 26.10.2011, iar plata s-a efectuat în 16.12.2011 când hotărârea era deja definitivă. Diferenţa de asemenea a fost facturată în luna mai 2014, plata fiind efectuată în 04.07.2014.
Dispoziţiile art. 31 din Legea 51/1995 se referă strict la raporturile dintre avocat şi client, iar contractul de asistenţă juridică invocat are un obiect generic /fără nici o particularizare la dosarul amintit/ pentru care plăţile se efectuau în mod cumulat – potrivit dovezii de la dosar.
Prin urmare, pe de o parte reclamanta nu este îndreptăţită a primi alte despăgubiri din moment ce, prin neatacare, a achiesat la soluţia obţinută şi care se referă şi la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, în integralitatea lor, şi nu numai la taxa judiciară de timbru, în hotărâre neexistând nici o astfel de precizare, sau menţiune ori lămurire de acest fel, iar pe de altă parte, pretinsele cheltuieli se dovedesc a fi fost făcute în afara procesului avut, întrucât facturarea şi plata sumei pretinse, s-a efectuat după ce procesul s-a finalizat, pronunţându-se sentinţa, respectiv după ce hotărârea devenise definitivă.
În consecinţă, lipsind legătura cauzală, între culpa procesuală a pârâtului reţinută de instanţă şi plata ulterioară efectuată de către reclamantă, în condiţiile în care pârâtul fusese deja obligat prin hotărâre la toate despăgubirile, inclusiv la cheltuielile de judecată făcute cu procesul respectiv, nu mai subzistă condiţiile antrenării răspunderii sale civile delictuale, aşa încât, cererea reclamantei se dovedeşte neîntemeiată, urmând a fi respinsă.” [Judecătoria Mediaș, Sentința civilă nr. 1524/2014, portal.just.ro]
”Instanta va respinge ca neintemeiata cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatial, dat fiind ca la dosar a fost inaintat doar un extras de cont conform cu originalul din care rezulta ca intimata a trasferat suma de 600 lei, nefiind insa precizat pe numele cui s-a facut trasferul bancar, si nefiind insotit de originalul facturii emise intimatei, or, in acord cu practica ICCJ (Decizia nr. 1378/2010 din 23 aprilie 2010) „In ceea ce priveste onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitantei reprezentand achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plata, insotite de un exemplar al facturii fiscale, care sa mentioneze numarul contractului de asistenta juridica sau numarul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
Justificarea acestui rationament are in vedere ca in raport de actele justificative ale platilor efectuate, instanta va acorda cheltuielile de judecata, iar dispozitivul hotararii poate fi pus in executare silita in ceea ce priveste aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanta al partii careia i-au fost acordate cheltuieli de judecata este stabilit prin hotararea instantei, care va constitui inscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli”. [Judecătoria Iași, Sentința civilă nr. 7953/2014, www.rolii.ro]