Paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre reclamant sau se afla de drept in intarziere. Dispozitiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil raman aplicabile.
Recunoasterea pretentiilor partii adverse trebuie sa fie efectiva, iar nu dedusa din neprezentarea la interogatoriu si, de asemenea, sa intervina in fata primei instante, inaintea primului termen de judecata, iar nu in apel sau in recurs ori cu ocazia rejudecarii dupa casarea cu trimitere la prima instanta. [A. Nicolae in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 1031]
Conditiile exonerarii de la plata cheltuielilor de judecata. Parat de drept in intarziere.
Analizand legalitatea sentintei apelate prin prisma motivelor de apel instanta de control judiciar a retinut ca actiunea formulata de reclamanta a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei la data de 30.05.2013 si i-a fost comunicata paratei la data de 19.12.2013, iar din cuprinsul chitantelor atasate la dosar, coroborate cu sustinerile reclamantei, in perioada 19.08.2013 – 21.09.2013, parata a achitat sumele indicate in actiune cu titlu de cheltuieli de intretinere.
Fata de imprejurarile descrise mai sus, prin prisma dispozitiilor art. 1.522 alin. 5 C.civ. tribunalul a retinut ca parata si-a executat obligatia intr-un termen rezonabil, chiar inainte ca actiunea formulata sa ii fie comunicata.
Pe de alta parte, insa, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. c C.civ., debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.
Asa cum rezulta din fisa de cont, coroborata cu listele de plata afisate la sediul asociatiei, in perioada august 2010 – aprilie 2013, parata a neglijat sa isi execute obligatiile fata de asociatia de proprietari in mod repetat, acumuland datorii insemnate.
In consecinta, conform dispozitiilor art. 1523 alin. 2 lit. c C..civ., parata era de drept in intarziere la momentul efectuarii platilor – august si septembrie 2013.
Astfel, cazul paratei se incadreaza in situatia de exceptie indicata de art. 454 C.proc.civ. si, desi aceasta a recunoscut, prin plata, pretentiile reclamantei inainte de primul termen de judecata, nu poate fi scutita de la plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, fiind de drept in intarziere, paratei nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 1522 alin. 5 C.civ. referitoare la plata intr-un termen rezonabil.
Pentru argumentele rezumate mai sus, in temeiul art. 480 C.proc.civ., Tribunalul a admis apelul, a modificat, in parte, sentinta apelata si, in consecinta, a obligat pe parata la plata catre reclamanta a sumei reprezentand onorariu avocat. [Tribunalul Galati, Decizia nr. 436/2014, portal.just.ro]
Anterior introducerii actiunii apelantul-reclamant a notificat parata sa se prezinte la sediul Politiei Municipiului-Serviciul Rutier in termen de 5 zile de la primirea notificarii pentru a perfecta actele de radiere, respectiv inscriere a autovehiculul pe care l-a cumparat de la reclamant insa nu a dat curs acestei invitatii, fiind radiat ulterior de pe numele apelantului dupa promovarea cererii.
In aceste conditii, parata a fost pusa in intarziere conform dispozitiilor art. 1522 Noul Cod civil si in consecinta, tribunalul apreciaza ca parata se afla in culpa procesuala si in raport de dispozitiile art.453 C.pr.civ. urmeaza a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant.[Tribunalul Gorj, Sectia I Civila, Decizia nr. 508/2015, portal.just.ro]
Executarea silită efectuată cu nesocotirea dispoziţiilor legale reprezintă o faptă ilicită extra-contractuală, iar creditorul care a declanşat o asemenea executare silită este de drept în întârziere, neputând fi scutit de la plata cheltuielilor de judecată.
”Prima instanţă :
Împotriva contestatoarei s-a declanşat executarea silită în baza unui proces verbal de contravenţie. Amenda cuprinsă în acesta a fost achitată anterior începerii executării silite de către intimată. Intimata a fost de acord cu admiterea contestaţiei la executare, şi a solicitat exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către contestatoare în baza art.454 Cod de procedură civilă.
Faţă de starea de fapt şi poziţia părţilor s-a admis contestaţia la executare.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare şi aplicarea art.454 Cod de procedură civilă invocat de intimată, s-a arătat că pentru exercitarea contestaţiei la executare contestatoarea a avut la dispoziţie un termen de 15 zile, insuficient pentru a se putea efectua punerea în întârziere a intimatei şi aşteptarea eventualului răspuns al acesteia, intimata fiind cea care este în culpă procesuală, determinând efectuarea cheltuielilor de judecată, chiar dacă a recunoscut pretenţiile contestatoarei la primul termen de judecată, motiv pentru care a intimata fost obligată la plata sumei reprezentând onorariu de avocat.
Instanţa de apel :
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare.
Art.454 Cod de procedură civilă nu scuteşte pârâtul de la plata cheltuielilor de judecată când acesta este de drept în întârziere. Faţă de prevederile art.1523 alin.2 lit.e Noul Cod civil pârâtul este de drept în întârziere în cazul obligaţiei născute dintr-o faptă ilicită extra-contractuală. În speţă, executarea silită efectuată cu nesocotirea dispoziţiilor legale reprezintă o faptă ilicită extra-contractuală, iar pârâtul care a declanşat o asemenea executare silită este de drept în întârziere, neputând fi scutit de la plata cheltuielilor de judecată. Cum contestaţia la executare a fost admisă, anulându-se actele de executare silită, s-a constatat implicit şi caracterul ilicit al executării silite, motiv pentru care intimata-apelantă nu poate fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată chiar dacă a recunoscut pretenţiile contestatoarei-intimate.” [Tribunalul Arad, Decizia civilă nr. 120/2015, portal.just.ro]
Pentru ca pârâtul să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, recunoaşterea pretenţiilor reclamantului trebuie să fie expresă şi necondiţionată, ea neputând fi dedusă pe cale de interpretare, prin neprezentarea în faţa instanţei şi absenţa combaterii cererilor formulate prin acţiune.
”Potrivit art. 454 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părţile sunt legat citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Din lucrările existente la dosarul de primă instanţă rezultă cu claritate că pârâta nu a exprimat vreo poziţie procesuală cu privire la acţiunea reclamantului, nedepunând întâmpinare, fapt care în nici un caz nu poate fi interpretat ca o recunoaştere a pretenţiilor reclamantului, în sensul art. 454 Cod procedură civilă.
Sensul normei legale menţionate mai sus are în vedere o recunoaştere expresă şi necondiţionată a pretenţiilor reclamantului, ea neputând fi dedusă pe cale de interpretare, prin neprezentarea părţii în faţa instanţei şi absenţa combaterii cererilor formulate prin acţiune.” [Tribunalul Arad, Decizia civilă nr. 508/2015, portal.just.ro]
Extrasul de cont comunicat anterior cererii de chemare în judecată nu reprezintă o notificare prin care pârâta a fost pusă în întârziere, atâta vreme cât prin acesta s-a solicitat debitoarei să confirme debitul şi să comunice modalitatea prin care va stinge acest debit, fără a se solicita executarea obligaţiei. De asemenea, întrucât creditoarea reclamantă nu a acordat debitoarei pârâte un termen de executare, aceasta putea să execute obligaţia într-un termen rezonabil (art.1522 alin. 3 Cod procedură civilă), ceea ce a şi făcut prin achitarea sumei datorate după 14 zile. În consecință, cheltuielile de judecată vor rămâne în sarcina reclamantei-creditoare, cererea privind acordarea acestora fiind neîntemeiată.
”Prin sentinţa civila nr.2454/27.11.2014 Judecatoria Caransebeş respinge cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a recunoscut că la data de 30.10.2014 pârâta a achitat integral contravaloarea facturilor emise, solicitând totuşi instanţei de judecată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanţa de fond a reţinut că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată privind cheltuielile de judecată, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În temeiul art. 454 alin. 1 C.proc.civ., pârâtul care a recunoscut la primul termen la care părţile sunt legal citate nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere sau se afla de drept în întârziere, dispoziţiile art. 1522 alin. 5 C.civ. fiind în continuare aplicabile.(…)
Conform art. 1522 alin. 5 C.civ., atunci când s-a formulat o cerere de chemare în judecată fără ca anterior debitorul să fie pus în întârziere, acesta are dreptul de a executa obligaţia reclamată într-un termen rezonabil (calculat de la data comunicării cererii introductive), caz în care cheltuielile de judecată nu se vor mai acorda, rămânând în sarcina creditorului.
Din înscrisurile depuse de reclamantă se reţine că aceasta nu a notificat pârâta prin nici unul din modurile prevăzute de art. 1522 alin. 1 şi 2 C.civ., extrasul de cont depus de aceasta neavând valoarea unui asemenea act, fiind formulat în vederea acceptării sumelor de plată de către pârâtă, cu atât mai mult cu cât nu a fost depusă dovada comunicării acesteia către debitoare.
Pârâta-debitoare a primit comunicarea cererii de chemare în judecată la data de 30.10.2014 iar prin achitarea de către aceasta (în aceeaşi zi în care i-a fost comunicată cererea formulată de reclamantă) a facturilor restante devin incidente dispoziţiile art. 1522 alin. 5 C.civ., cheltuielile de judecată urmând a rămâne în sarcina reclamantei-creditoare, cererea privind acordarea acestora urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei apelate, în sensul acordării cheltuielilor de judecata.
Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele de apel invocate, tribunalul a apreciat că este nefondat, deoarece nu se pot reţine susţinerile apelantei reclamante în conformitate cu care extrasul de cont comunicat intimatei pârâte la data de 17.10.2014 reprezintă o notificare prin care aceasta a fost pusă în întârziere, atâta vreme cât prin acesta s-a solicitat debitoarei să confirme debitul şi să comunice modalitatea prin care va stinge acest debit. În consecinţă, nu s-a solicitat pârâtei debitoare executarea obligaţiei. Mai mult decât atât, având în vedere şi faptul că creditoarea reclamantă nu a acordat debitoarei pârâte un termen de executare, aceasta putea să execute obligaţia într-un termen rezonabil (art.1522 alin. 3 Cod procedură civilă), ceea ce a şi făcut prin achitarea sumei datorate după 14 zile.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. 1 NCPC tribunalul a respins respinge apelul formulat de apelanta reclamantă. [Tribunalul Caraș Severin, Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 215/A/17.03.2015, portal.just.ro]