(1) Cererea de apel va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar. Daca apelantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
b) indicarea hotararii atacate;
c) motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul;
d) probele invocate in sustinerea apelului;
e) semnatura.
(2) La cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru.
(3) Cerintele de la alin. (1) lit. b) si e) si cea de la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar cele de la alin. (1) lit. c) si d), sub sanctiunea decaderii. Lipsa semnaturii poate fi implinita in conditiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitarii taxei de timbru poate fi complinita pana la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata in apel.
(4) Cand dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanta, se vor aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 194 lit. e).
(5) In cazul in care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decat comunicarea hotararii, motivarea apelului se va face intr-un termen de aceeasi durata, care curge, insa, de la data comunicarii hotararii.
In timp ce nulitatea pentru netimbrare este o nulitate absoluta [art. 174 alin. (2) NCPC], neconditionata (art. 176 pct. 6 NCPC), nulitatea pentru nesemnare este absoluta si conditionata [art. 175 alin. (2) raportat la art. 176 NCPC], vatamarea fiind prezumata in ambele situatii, intrucat sunt nulitati exprese. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 198]
Formularea cererii de apel de către avocat. Indicarea unui sediu ales al părții în absența unei împuterniciri avocațiale pentru această fază procesuală. Consecințe
Cum cererea de apel a fost formulată de avocat care, în numele părţii, a procedat şi la indicarea sediului ales pentru comunicarea actelor de procedură, instanța de apel trebuia să stabilească în ce măsură indicarea sediului ales prin semnatarul cererii de apel este un act de procedură valabil îndeplinit în numele părţii şi, deci, opozabil acesteia, în condițiile lipsei împuternicirii avocațiale pentru această etapă procesuală.
În acest caz, instanţa era ţinută să constate că actele de procedură nu pot fi efectuate în mod valabil decât faţă de partea însăşi, ceea ce avea semnificaţia citării acesteia la sediul său social și nu la pretinsul sediu ales, respectiv la cabinetul de avocatură al apărătorului său de la prima instanţă, întrucât în absenţa unui contract pentru etapa apelului, nu există certitudinea că alegerea de domiciliu era manifestarea de voinţă a apelantei înseşi, contractul de asistenţă juridică sau reprezentare judiciară fiind singurul act juridic prin care se stabileşte în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului său, astfel cum prevede art. 131 din Statutul profesiei de avocat. [ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1457 din 16 mai 2014, www.scj.ro]
Nelegalitatea sancțiunii nulității cererii de apel nesemnată de parte
Aplicarea sancțiunii nulității cererii de apel, constituie o ingerință în dreptul de acces la instanță al părții, în condițiile în care partea care deși depusese o cerere de apel nesemnată, fiind citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea de apel, a complinit această absență prin depunerea unei declarații notariale prin care a arătat în mod expres că își însușește apelul formulat prin avocatul ales și prin depunerea contractului de asistență juridică al cărui obiect îl reprezenta redactarea apelului, precum și asistarea și reprezentarea în fața instanței de apel.
Astfel, părții apelante i s-a produs o vătămare procesuală esențială, constând în aplicarea sancțiunii nulității apelului, nulitate ce nu a mai permis cercetarea pe fond a motivelor de apel, ceea ce echivalează cu împiedicarea dreptului părții de acces la calea de atac a apelului, măsură ce nu era necesară și nici nu a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat, mijloacele utilizate și interesul părții de a-și vedea protejat dreptul pretins. [ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182 din 22 ianuarie 2014, www.scj.ro]