(1) Judecatorul impotriva caruia este formulata o cerere de recuzare poate declara ca se abtine.
(2) Declaratia de abtinere se solutioneaza cu prioritate.
(3) In caz de admitere a declaratiei de abtinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsa, prin aceeasi incheiere, ca ramasa fara obiect.
(4) In cazul in care declaratia de abtinere se respinge, prin aceeasi incheiere instanta se va pronunta si asupra cererii de recuzare.
Intrucat scopul abtinerii si cel al recuzarii este acelasi, constand in asigurarea impartialitatii obiective si subiective a instantei investita cu solutionarea cauzei, odata “admisa” declaratia de abtinere, solutionarea si a cererii de recuzare – fie prin admitere, fie prin respingere – ar fi, dupa caz, lipsita de sens sau inconciliabil contradictorie cu solutia data deja in favoarea partii.
Din aceleasi motive, dar, de aceasta data, in sens invers, este, in principiu, admisibila o cerere de recuzare, consecutiv respingerii declaratiei de abtinere, afara de cazul in care, ignorandu-se autoritatea lucrului judecat, partea ar repune in discutie acelasi motiv sau aceleasi motive de incompatibilitate pentru care declaratia de abtinere a fost respinsa. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 103]