(1) Hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.
(2) Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand:
1.hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia;
2.dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen;
4.instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.
(3) Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Obiectul contestatiei in anulare difera in functie de motivele invocate in sustinerea acesteia. In toate cazurile, obiectul contestatiei il formeaza hotarari judecatoresti definitive. In cazul motivului relativ la nelegala citare, obiectul contestatiei il formeaza orice hotarari definitive (cu conditionarile impuse de art. 504 NCPC), in timp ce in cazul celorlalte motive, obiectul contestatiei il reprezinta numai hotararile instantelor de recurs sau de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Unele precizari se impun in legatura cu hotararile pronuntate in recurs, atunci cand acesta este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Nu pot face obiectul contestatiei in anulare hotararile prin care recursul a fost anulat sau respins printr-o decizie a completului de filtru, in faza de examinare a cerintelor de forma pe care trebuie sa le intruneasca recursul. Potrivit art. 493 alin. (5) NCPC, in acest caz, decizia nu este supusa niciunei cai de atac. In ce priveste hotararea data fara citarea partilor, atunci cand instanta apreciaza in unanimitate ca problema de drept care se pune in recurs nu esie controversata sau face obiectul unei jurisprudente constante a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aceasta poate face obiectul unei contestatii in anulare, textul indicand ca hotararea este definitiva. [Tr. C. Briciu in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 1148]
Partile, ca o dovada de prudenta maxima, ar putea sa formuleze in paralel atat apel/recurs, cat si contestatie in anulare pentru motivul necitarii, deoarece opinia instantei asupra admisibilitatii uneia sau alteia dintre aceste cai de atac poate reprezenta o necunoscuta, iar partea risca sa-I fie respinsa ca inadmisibila calea de atac declarata si, mai mult, sa piarda si termenul pentru exercitarea caii de atac pe care instanta respectiva o considera incidenta in speta.
Partea nu este protejata in aceasta situatie de prevederile art. 457 NCPC, care permit exercitarea caii de atac corespunzatoare dupa comunicarea hotararii de respingere ca inadmisibila a caii de atac declarate initial doar in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac. Este adevarat ca prevederile art. 463 alin. (1) NCPC stabilesc inadmisibilitatea cailor de atac extraordinare daca partea are deschis apelul, dar art. 504 NCPC face referire la invocarea motivului necitarii pe calea apelului sau recursului, iar art. 463 alin. (3) NCPC permite exercitarea in paralel a cailor de atac extraordinare. [P. Piperea in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii. Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 532]
Poate constitui obiect al contestatiei in anulare si hotararea prin care instanta solutioneaza cererea de stramutare. Aceasta decurge din prevederile art. 144 alin. (2) NCPC, conform carora hotararea asupra stramutarii este definitiva. Neexistand o dispozitie pin care sa se prevada ca hotararea data asupra stramutarii nu este supusa niciunei cai de atac, asa cum exista in art. 40 alin. (4) din vechea reglementare, fiind o hotarare definitiva, hotararea prin care instanta se pronunta asupra cererii de stramutare poate fi atacata pe calea contestatiei in anulare ca orice hotarare cu caracter definitiv. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 802]
S-a pus problema de a sti ce cale de atac sta la indemana partii atunci cand neregularitatea procedurala priveste atat procedura de citare pentru termenul de judecata, cat si procedura de comunicare a hotararii, precum si atunci cand – in conditiile reglementarii anterioare sau ale celei actuale, adaugam noi, cu o singura cale ordinara de atac – termenul de “recurs” curge de la pronuntare. S-a opinat in sensul ca, pentru ambele ipoteze, contestatia in anulare este admisibila. Ne alaturam, dimpotriva, celeilalte opinii, in sensul careia contestatia in anulare nu este admisibila intrucat: a) in aplicarea principiului procedural ca o cale extraordinara de atac de retractare nu poate fi folosita daca partea are la indemana o cale ordinara sau extraordinara de atac de reformare; art. 504 alin. (1) NCPC, precizand ca nu este admisibila contestatia in anulare daca motivul acesteia putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului – exceptand ipoteza invocarii ei in recursul respins – ,inchide partii neregulat citate calea contestatiei in anulare, daca ea putea folosi calea apelului sau a recursului; o procedura viciata echivaleaza cu neindeplinirea ei si partea va putea invoca neregularitatea pe cale de exceptie. In aceste cazuri, prin urmare, numai in mod aparent hotararea instantei de fond a ramas definitiva si recursul nu poate fi considerat tardiv; c) rationamentul este valabil si pentru a doua ipoteza, cand termenul de recurs curge de la pronuntare, deoarece, in acest caz, procedura de citare indeplineste si functia procedurala a comunicarii hotararii, de care partea, care fusese legal citata, este obligata sa ia cunostinta prin propriile sale mijloace. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 667]
În sensul 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, eroarea materială vizează erori legate de aspecte formale ale judecării apelului, greşeli involuntare şi nu de interpretare a dispoziţiilor legale. [Curtea de Apel Timișoara, Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 184 din 15 iunie 2016, portal.just.ro]
Noţiunea de eroare materială din cuprinsul art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă are în vedere, în principal, erorile evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, sensul noţiunii fiind unul restrictiv, care nu poate fi extins la greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispoziţii legale.
”Prin prezenta contestaţie în anulare se invocă faptul că instanţa de recurs a reţinut că „reclamanţii-intimaţi trebuiau să urmeze procedura prevăzută de Ordinul nr. 179/14.05.2007 pentru corectarea erorilor materiale din deconturile TVA”, fără să aibă în vedere că au depus la Tribunalul Braşov dovada că au urmat această procedură. Contestatorii susţin că această eroare se circumscrie noţiunii de eroare materială reglementată de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece acest aspect esenţial a fost singurul care a dus la pronunţarea deciziei contestate.
În drept, art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă stabileşte că „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.
Noţiunea de eroare materială vizată de această normă are în vedere, în principal, erorile evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, sensul noţiunii fiind unul restrictiv, care nu poate fi extins la greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispoziţii legale.
În cauză, aspectul invocat de către contestatori nu se circumscrie noţiunii de eroare materială reglementată de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece vizează modul în care instanţa de recurs a apreciat probele cu înscrisuri administrate în cauză, chestiune care nu mai poate face obiectul aprecierii instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare.” [Curtea de Apel Brașov, Decizia civilă nr. 769R/2015, portal.just.ro]
Admisibilitatea contestației în anulare în cazul omisiunii analizării motivelor de recurs
În condițiile în care decizia prin care s-a respins ca inadmisibil recursul, a fost pronunțată în procedura de filtru și cum, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) NCPC, aceasta nu este susceptibilă de cale de atac, contestația în anulare exercitată împotriva unei astfel de decizii este inadmisibilă.[ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 433 din 24 februarie 2016, www.scj.ro]