(1) Revizuirea unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca:
1.s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
2.obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
3.un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul ori in urma judecatii,cand aceste imprejurari au influentat solutia pronuntata in cauza. In cazul in care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. In acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii;
4.un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca aceste imprejurari au influentat solutia pronuntata in cauza;
5.dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor;
6.s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;
7.statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii si cei pusi sub interdictie judecatoreasca ori cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa ii apere;
8.exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari;
9.partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa;
10.Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca;
11.dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala prevederea care a facut obiectul acelei exceptii. || CCR. Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC, din cauză că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, neconstituțională
(2) Pentru motivele de revizuire prevazute la alin. (1) pct. 3, dar numai in ipoteza judecatorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii si hotararile care nu evoca fondul.
Este admisibila revizuirea unei hotarari prin care s-a admis ori s-a respins cererea de revizuire? Este admisibila revizuirea la revizuire? Nu, categoric nu, intrucat printr-o astfel de hotarare nu se statueaza asupra fondului, nici nu se evoca fondul. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 682]
Staruie totusi o intrebare, pe care practica o readuce uneori in actualitate: situatiile de minus, plus, ultra petita prevazute de art. 509 alin. (1) NCPC, trebuie raportate numai la cererea introductiva de instanta si la concluziile in fond in fata primei instante sau si la cererea de apel, respectiv cererea de recurs si concluziile partii infata instantelor de control judiciar? Altfel zis, ce se intelege prin “lucru cerut” sau “lucru necerut”? Motivul de revizuire in discutie este un “corectiv” la incalcarea de catre oricare instanta, indiferent de gradul acesteia si de obiectul cererii, a principiului disponibilitatii sau un “corectiv” numai la o hotarare prin care, stricto sensu, s-a statuat asupra fondului ori s-a evocat fondul?
Recitind prevederile art. 509 alin. (1) NCPC, “hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul”, si o decizie a instantei supreme – prin “lucru cerut trebuie sa se inteleaga numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supuse judecatii” – ar rezulta ca revizuirea priveste strictamente numai aceste din urma hotarari, pe care, in fine, le mentioneaza intrebarea formulata. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 682]
Potrivit prevederilor art. 80 alin. 1 din Codul muncii, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Prin urmare, fata de formularea din textul legal mentionat, rezulta ca ne aflam intr-una din ipotezele in care instanta este obligata sa se pronunte din oficiu si asupra obligarii angajatorului la plata despagubirilor, chiar in lipsa unei cereri exprese in acest sens.
Notiunea de lucru cerut cuprinsa in art. 509 pct. 1 din Codul de procedura civila include si situatia in care instanta era obligata sa se pronunte din oficiu asupra unei chestiuni, indiferent daca partile au formulat sau nu o cerere expresa si a omis sa o faca.
De vreme ce instanta de judecata a dispus anularea deciziei de concediere, intra in functiune principiul retroactivitatii, nulitatea producand efecte nu numai pentru viitor ci si pentru trecut, presupunand inlaturarea efectelor actului concedierii care s-au produs intre momentul la care concedierea a avut loc si cel al anularii sale. Din acest principiu decurge si prevederea legala privind obligativitatea acordarii despagubirilor angajatului egale cu drepturile de care a fost deposedat prin actul nelegal al angajatorului, nefiind nevoie de solicitarea salariatului in acest sens, acesta fiind un drept al sau la care nu ar putea renunta, in conformitate cu prevederile art. 38 din Codul muncii. [Curtea de Apel Targu Mures, Decizia civila nr. 728/A/2014, portal.just.ro]
Revizuirea unei hotărâri penale în privinţa laturii civile de către instanţa civilă.
Conform art. 453 alin. (2) C. pr. pen. „revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de procedură civilă”.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct.1 C.pr. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu sau cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut or s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuienta susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra laturii civile, întemeindu-se în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct.1 teza a II-a C. pr. civ.
Asupra laturii civile s-a pronunţat prima instanţă prin sentinţă.
Instanţa de apel în urma analizei efectuate, a respins în totalitate apelul, astfel că nu se mai putea pronunţa separat asupra laturii civile, câtă vreme a respins calea de atac în întregime.
Dacă revizuienta are în vedere omisiunea instanţei de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen, acela este motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. pr. civ., dar care nu poate fi invocat în speţă, deoarece Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea formulării contestaţiei în anulare civile împotriva hotărârii penale, iar în al doilea rând hotărârea penală a fost pronunţată în apel, iar nu în recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 509 alin. (1) pct.1 teza a II-a C. pr. civ., se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientă. [Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 296/A din 25 februarie 2015, www.curteadeapelcluj.ro]
In ceea ce priveste motivul intemeiat pe art. 509 alin. 1 pct. 5 NCPC, Curtea retine ca inscrisul indicat de revizuienta, respectiv o comunicare a situatiei debitelor sale catre AJFP efectuata dupa data pronuntarii deciziei criticate, nu constituie „inscris nou” in intelesul dispozitiilor procedurale. Astfel, in intelesul disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 NCPC, revizuirea hotararii ramase definitiva presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii: inscrisul invocat sa fi existat in momentul judecarii procesului finalizat prin hotararea atacata; el sa nu fi fost cunoscut de instanta si sa fi fost determinant pentru solutionarea litigiului; partea sa fi fost impiedicata a-l prezenta din motive mai presus de vointa ei sau pentru ca a fost retinut de partea potrivnica. [Curtea de Apel Galati, Decizia nr. 8106/2014, portal.just.ro]
În ansamblul şi filosofia normelor legale ce interesează cazul de revizuire al art.322 pct.5 C.proc.civ.[art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC], noţiunea de „descoperire” este mai degrabă ataşată faptelor juridice (care presupun ajungerea pe orice căi de fapt a unei persoanei în posesia înscrisurilor noi) decât actelor juridice cum ar fi cel al unei comunicări oficiale.
Lipsa oricărei condiţionări legale asupra împrejurărilor ce au condus partea la intrarea în posesia unor înscrisuri noi justifică întrutotul concluzia că sintagma „descoperirea înscrisurilor” nu se poate identifica decât cu momentul la care înscrisurile au ajuns, pe orice cale, pentru prima dată în posesia acesteia, orice altă „descoperire ulterioară”, chiar oficială fiind, neputând prezenta vreo relevanţă sub aspectul aplicării dispoziţiilor art.322 pct.5 C.proc.civ. şi, implicit, nici a acelora ce reglementează termenul în care poate fi formulată, în acest caz, cererea de revizuire. [ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 42 din 20 ianuarie 2016, www.scj.ro]
Ascunderea de către lichidatorul iniţial a unor înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi determinat respingerea cererii de declanşare a procedurii insolvenţei, trebuie asimilată unei împrejurări mai presus de voinţa părţii şi deschide debitoarei calea revizuirii împotriva hotărârii pronunţate în baza lor, în condițiile art. 509 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă. [Tribunalul Arad, Sentința civilă nr. 204/2015, portal.just.ro]
”Potrivit dispoziţiilor art. 509 aliniat 1 pct. 5 C.pr.civ. „ revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;”
Textul de lege menţionat cuprinde două ipoteze, cererea revizuentului fiind în mod evident circumscrisă ipotezei care are în vedere situaţia în care la data pronunţării hotărârii atacate instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece aceste înscrisuri nu au putut fi înfăţişate de părţi instanţei din motive independente de voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluţia dată.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire invocat de către revizuent, instanţa reţine că din economia textului legal prevăzut de art.509 punct 5 cod procedură civilă, rezultă că pentru aplicabilitatea acestui motiv de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii:
1) partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
2) înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
3) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
4) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;
5) înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată;
6) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, iar nu să se pretindă instanţei să-l administreze din oficiu.
Deci, în reglementarea actuală, câmpul de aplicare al revizuirii pentru care optează legiuitorul referitor la înscrisuri noi este foarte limitat.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că revizuentul a invocat drept înscrisuri noi, răspunsul transmis de Ministerul Afacerilor Externe care are o forţă probantă determinantă, în soluţionarea dosarului nr. ….. întrucât este singurul înscris în baza căruia poate fi soluţionată cererea reclamantei M.A., de a-i fi valorificate veniturile realizate în perioada 1967-1968 în Republica Guineea potrivit hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile menţionate.
Observând înscrisul invocat de către revizuentă în susţinerea căii de atac de faţă se constată că acesta nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 alin.1 pct. 5 în condiţiile în care acest înscris este emis ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită în cauza de faţă.
Aşadar, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri apărute după pronunţarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situaţia în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vorbeşte de descoperirea înscrisului care a fost reţinut de adversar sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o cauză mai presus de voinţa părţii interesate. Această cerinţă este esenţială, deoarece astfel un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior confecţionate şi autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Această cerinţă este desprinsă şi din expresia folosită în art. 509 alin. 1 punctul 5 înscrisurile sunt „ descoperite” după darea hotărârii. Pe de altă parte, numai un înscris care a existat la data pronunţării hotărârii a putut fi reţinut de adversar cealaltă parte fiind în imposibilitate de a-l prezenta.
Astfel, condiţia impusă de legiuitor în sensul ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cerere a fi revizuită, este expres prevăzută de lege şi esenţială, iar în prezenta cauză înscrisul invocat nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 509 alin. 1 punctul 5 C.Proc. Civ. pentru că este emis după judecarea litigiului , în fond iar situaţia de fapt la care se referă a fost examinată de instanţa care a judecat fondul (C.S.J. Secția Civilă, Decizia nr. 974/1999).
De altfel, textul legal are în vedere înscrisurile doveditoare existente la data judecării cauzei, iar nu pe cele ulterioare. Înscrisul trebuie să existe în materialitatea lui la data judecării procesului.(C.A. Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 960/R/1998).
Anterioritatea înscrisului invocat în revizuire faţă de data pronunţării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare. (Tribunalul Braşov, secţia civilă, decizia nr. 253/R/1994).
Practica judiciară în materie a statuat că nu poate constitui înscris doveditor, apt să contribuie la admiterea cererii de revizuire în temeiul textului actul unei autorităţi emis după pronunţarea hotărârii chiar dacă în el se confirmă o situaţie fundamental deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţă ca determinantă în darea soluţiei (Trib.Jud Satu Mare,secţia civilă, decizia nr. 458/1971, în R.R.D. nr. 7/1972, p. 155). S-a mai statuat de asemenea, că actul de constatare a unei situaţii de fapt anterioare pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere dar întocmit ulterior acestei hotărâri nu justifică revizuirea potrivit art. 509 alin. 1 punctul 5 C.Proc. Civ, deoarece nu constituie un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii (Trib.Jud. Maramureş, secţia civilă, decizia nr. 215/1977 în R.R.D. nr. 12/1977, p. 48).
Aşadar, faţă de dispoziţia cuprinsă în art. 509 alin. 1 punctul 5 C.Proc. Civ., nu poate fi admisă cererea de revizuire pe baza unui înscris eliberat după pronunţarea hotărârii ce se atacă pe această cale (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 289/1991 în C.P.J.C. 1991, p. 186, nr. 209) chiar dacă, sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de lege. Deci, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a revizuirii de faţă, instanţa va respinge calea de atac ca atare.” [Tribunalul Gorj, Decizia 313/2016, portal.just.ro]
Motivul de revizuire prevazut la pct. 7 al art. 509 alin. (1) NCPC nu poate fi invocat cand apararea s-a realizat, dar ea este considerata necorespunzatoare sau incompleta. Prin notiunea de “aparare”, in context, nu se intelege concluziile pentru obtinerea efectuarii unor probe, ci numai punerea de concluzii pentru admiterea de catre instanta judecatoreasca a cauzei sustinuta de parte cu privire la capetele de cerere deduse in judecata si pe baza probelor eventual facute.
Apararea cu viclenie presupune dolul persoanei care a realizat apararea, nu dolul practicat de un al treilea si care da dreptul partii inselate la o actiune in daune-interese contra tertului. Apararea cu viclenie s-ar putea produce atat printr-un fapt comisiv, cat si printr-un fapt omisiv, asa-zisul “dol prin reticenta”.
Lipsa de aparare este si atunci cand aparatorul, desi prezent la judecata, neavand insa procura, nu a putut pune concluzii in aparare.
Desi textul nu o spune expres, pentru a justifica interesul de a face o cerere in revizuire trebuie ca, in cazul ambelor categorii de subiecte, procesul sa fi fost piedut, in intregime sau partial, din cauza lipsei de aparare sau a apararii cu viclenie, iar apararea sau apararea corecta sa fi fost de natura a conduce la o alta solutie. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 687]
Intrucat exceptia de litispendenta este o forma specifica a exceptiei autoritatii de lucru judecat, pe considerentul ca presupune existenta identitatii de obiect, de cauza si de persoane lucrand in aceeasi calitate, ca solutionarea acesteia vizeaza aceleasi coordonate ca autoritatea de lucru judecat si are aceeasi finalitate ca aceasta, odata ce instanta s-a pronuntat asupra exceptiei litispendentei, calea revizuirii pe temeiul contrarietatii hotararilor nu mi poate fi urmata. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 828]
Nu este indeplinita cerinta de admisibilitate reglementata de art. 509 pct. 8 NCPC in cazul in care hotararea invocata de revizuent ca avand autoritate de lucru judecat nu a fost pronuntata intr-un litigiu in care acesta sa fi avut calitatea de parte, faptul ca revizuentul are acelasi reprezentant conventional ca si partile din alte litigii similare in care au fost pronuntate hotarari definitive neputand conduce la concluzia ca aceste hotarari au avut aceleasi parti, efectele hotararilor rasfrangandu-se asupra partilor, nu asupra reprezentantului lor. [ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 3310 din 28 octombrie 2014, www.scj.ro]
Potrivit dispozitiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, invocate de revizuient, revizuirea unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari.
Astfel cum rezulta din cuprinsul reglementarii, fundamentul acestui motiv il reprezinta institutia autoritatii de lucru judecat, asa incat motivul permite revizuirea in cazul in care se ajunge la situatia ca acelasi proces sa fie solutionat de doua ori, pronuntandu-se hotarari potrivnice.
Raportat la aceste dispozitii legale se retine ca pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotarari potrivnice trebuiesc indeplinite cumulativ mai multe conditii si anume: sa fie vorba de hotarari potrivnice, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei fata de reglementarea inscrisa si art. 509 al. 2 Cod procedura civila, hotararile sa fie pronuntate in aceiasi pricina, deci sa fi existat tripla identitate de elemente: acelasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza, hotararile sa fie pronuntate in dosare diferite; in al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii lucrului judecat, ori daca a fost invocata sa nu se fi discutat exceptia; sa se ceara anularea celei de a doua hotarari, care s-a pronuntat cu incalcarea autoritatii de lucru judecat.
Asadar, in cazul prevazut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, instanta de revizuire nu are competenta de a examina pe fond temeinicia hotararii atacate, ci doar indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de dispozitiile legale mentionate, respectiv daca prin ultima hotarare a fost incalcata autoritatea lucrului judecat reiesita dintr-o hotarare anterioara si daca constata aceasta situatie procedeaza la anularea ultimei hotarari.
Sustinerea revizuientului, cum ca hotararea din urma incalca puterea de lucru judecat a primei hotarari, nu este de natura a impune concluzia admisibilitatii cererii de revizuire intemeiata pe art. 509 pct. 8 Cod procedura civila, instanta de revizuire nefiind in masura sa aprecieze daca s-a realizat o astfel de incalcare, nefiind o instanta de control judiciar in masura sa analizeze legalitatea si temeinicia hotararii a carei revizuire se solicita, fiind indreptatita doar a constata daca prin ultima hotarare s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultata din prima hotarare, dupa cum s-a aratat si in cele de mai sus.
Or, autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, autoritatea lucrului judecat fiind doar o parte a puterii lucrului judecat, asa incat existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie acelasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza. [Curtea de Apel Oradea, Decizia civila nr. 365/2015-A din 20.05.2015, portal.just.ro]
Pct. 9 al art. 322 C.proc.civ. [pct 10 al art. 509 NCPC] deschide calea revizuirii unei hotărâri în situaţia în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului prin hotărârea judecătorească atacată, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Prin urmare, nu sunt întrunite cerințele cumulative de admisibilitate ale cazului de revizuire prevăzut de textul de lege sus-menționat, în condițiile în care printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a neexecutării/executării cu întârziere a unei hotărâri judecătorești interne, nefiind reținute încălcări ale altor drepturi sau libertăți fundamentale ale revizuentului de către instanța națională. [ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2426 din 29 octombrie 2015, www.scj.ro]